oglinda oglinjoara

Iar in club...

2011-06-27T15:18:00.000-07:00

Dupa o perioada de absenta, am fost nevoit sa merg iar in club. Cum sa va explic, senzatia dinaintea intrarii in club era magnifica, ma simteam ca un jucator de fotbal care urma sa revina pe teren dupa o accidentare si vroia sa dea tot ce are mai bun pe teren... Eram un fel de Marradona dupa lunga absenta cauzata de droguri... stiu ca nu ma ajuta comparatia, dar pur si simplu asa eram.

Primul semn rau a fost ca m-am dus pe la ora 23,30, asta inseamna ceva de genul 2 ore inainte de meci. Clubul era destul de frumos, dar ma simteam ca si cum l-as inaugura eu, la ora aceea fiind doar vreo 2 mese stinghere. Imi caut masa unde trebuia sa merg, fiind invitat la ziua cuiva...

Al doilea semn rau a fost ca m-am simtit efectiv ca pe stadion, langa masa mea batea unu din palme: Suntem cumva la vreo sedinta a partidului? ma intreb eu retoric.
Nici nu termin gandul bine ca un broscar cu ochelari se baga in seama:
- Ciao ragazzi... Meet my beautiful wife!
- Prietene, du-o si pe la alte mese ii spun, ca nu ne intereseaza. Omul ori avea probleme cu ochelarii si ii trebuia alta reteta, ori era iesit din puscarie pentru ca isi luase o cioara cam grasa si mult prea urata.

Incerc sa scap de aceasta imagine din minte si ma uit in jur pentru o analiza mai atenta, si ce credeti ca vad? La o masa de langa un tip in costum cu o blonda mult prea aranjata, pe semne ca distractia nu era ieftina. Oricum am dedus mai tarziu ca omul a platit pentru o noapte si nu a ales tariful de ora pentru ca nu s-a grabit si a plecat abia in jurul orei 3... trist dar adevarat...

Lumina era destul de puternica si pret de vreo 2 ore a trebuit sa suport toate hiturile anilor '90 mixate intr-un stil de incepator. Am reusit sa supravietuiesc pana aproape de ora 01,00 moment in care volumul in boxe a crescu si si-au facut aparitia dansatoarele, pardon, animatoarele ca asa le spune in club, acum sa nu cumva sa credeti ca sunt obisnuit cu alt gen de localuri...

Acestea se imparteau in 2 categorii:

1. Cele care stiau miscarea si aveau vechime, trecute de 20 de ani, cu costume ceva mai stilizate (body + margele) si cu miscari atent studiate, la care se adauga culoarea standard din par: blond platinat.

2. Incepatoarele... aici incepe tristetea... Fetele astea sigur erau in vacanta dintre clasa a 11-a inspre clasa a 12-a, erau in probe (am dedus dupa costumatie - chiloti + sutien) si nu prea stiau miscarile. Unele dintre ele vazusera un film bun, dar sigur nu pana la capat sau nu de suficiente ori pentru ca nu prea le ieseau miscarile, citisera poezia adica, dar nu stiau sa o recite.

Si stai asa ca era sa uit, mai este si a 3-a categorie: dansatoarele de la bara, fara bara de data aceasta... le tradau miscarile pe fete, nu spun dupa ce mi-am dat seama si unde am mai vazut ca nu ar fi frumos.

Partea trista care a urmat a constat in nuditatea clubului, acesta fiind plin doar pe sfert si sincer sa fiu, nu eram destul de baut pentru a fi impacat cu o asa imagine. Nu numai ca era nuditate, era aproape porno...

Dupa ora 01, 30 a inceput brusc sa cante La multi ani! in boxe, ma uit la ceas si vad ca inca nu a venit Revelionul... Oare ce s-a intamplat? Raspunsul nu s-a lasat mult asteptat, era ziua Laurei. care Laura? Sa fiu al naibii daca stiu, doar ca numele ei era pe toate monitoarele, vorba aceea "Numele prostilor..." scuzati-mi rautatea. Ce m-a uimit mai tare decat numele Laura pe monitoare, au fost artificiile din tort. In gandul meu mi-am spus: Na, sufla in astea sa le stingi daca esti asa tare... Mai ramanea sa ii spun cu ce rimeaza Laura, asta ca sa fiu rautacios pana la capat.

De aici deja totul incepuse sa semene cu un circ, si anume:

- broscarul era sa isi ia bataie de la nevasta-sa, la un momentdat chiar am avut impresia ca isi va scoate papucul de plaja si ii va da cu el in cap.
- doi umflati cu doua umflate veniti de la plaja (am dedus dupa borsete, sapca si papucii puma) au inceput sa danseze lasciv... lucru foarte greu de digerat pentru mine.
- animatoarele incepusera sa bea cam mult si au considerat ca nu mai e nevoie sa danseze.
- la naiba, si eu bausem mult pentru ca toate uratele incepusera sa mi se para frumoase....

Asa ca mi-am spus ca e cazul sa fluier dupa un taxi daca mai sunt in stare si sa merg spre casa.

Ce caine-am fost, ce javra-am ajuns...

2011-06-24T08:42:00.000-07:00

Astazi a fost cald, dar cald nu gluma, atat de cald incat am baut o bere sau doua cu riscul de a le plati. Istet din fire si orientat ca de obicei am stat un pic pe ganduri inainte de a actiona. Aveam 2 variante:
1. Sa merg la terasa sa beau o bere si sa imi clatesc mintea ca sa spun mai pe ocolite....
2. Sa merg inauntru la aer conditionat....
Hotararea a fost fireasca, merg inauntru unde e racoare ca de dat banii, tot pe aia ii dau si macar sa imi fie racoare decat sa raman cu ochii clatiti.

Pana aici toate bune si frumoase, ma asez, astept pret de 10 minute un prieten si in cele din urma imi fac curaj si spun: Domnisoara, un meniu, in cursul zilei de astazi pot primi? In cele din urma comand o portie de pui si o bere si am grija sa o rog pe domnisoara cea pufoasa sa imi aduca mancarea pana sa ma imbat.

Dar hai sa intram in subiect... Ca orice local care se respecta aveau si ei o plasma pe care rula meteveul, cu toate ca in boxe se auzea, KISS FM.

Nu mica mi-a fost surpiza cand am vazut un videoclip cu una care dadea din cur, prima data am crezut ca mi se pare... ca nu vad bine, lucru care m-a facut sa ma uit mai atent... si ce sa vezi, nu ma inselasem Jenifer Lopez dadea din fund pe plaja. Primul gand a fost urmatorul: nu poate fi ea, asta are treaba, are copii de alaptat, chiar gemeni mi se pare, ce sa caute ea pe plaja cu unul care o tine in brate...

Va jur ca ea era, femeie la 40 de ani, cu 2 copii acasa, dadea din fund pe plaja si se tinea cu unu in brate in spuma marii.... Bai frate ce s-a intamplat cu lumea?

Imi aduc aminte si acum cand aveam vise cu Jenifer Lopez, ea era femeia cu experienta ( a se citi pana in 35 de ani) iar eu eram elevul silitor care ar face orice sa invete.

Era prin 1999, asteptam sa fac 18 ani si ma uitam la melodiile ei, ce sa mai, era miez, zana zanelor, craita craitelor, sau ceva de genul. Urma anul 2000, orice se putea intampla, totul era permis. Chiar nu cred ca la ora aceea era vreo diva mai dorita decat Jenifer Lopez. Nu stiu cat de fan eram, cat imi placeau melodiile ei, dar pe ea sigur nu as fi refuzat-o. Intre timp, am ajuns in anul 2011, am trecut de serialul ala Star Trek, nu mai cred in Mos Craciun, si una peste alta am vazut cate ceva in ultimii 11 ani, adica pot spune ca am reusit sa depasesc momentul in care visam la Jenifer Lopez, mai ales ca am vazut-o in vreo 2 filme, si vorba cuiva "N-am sa va mint, nu am ras..."

Ideea e ca nu e locul ei pe plaja... putea sa faca un videoclip in care incalzea niste biberoane sau un videoclip in care il lua la bataie pe sfrijitul ala, pentru ca sincer sa fiu, la fizicul ei, daca omul nu face treaba buna, nu il vad prea bine. Oricum ati inteles ce vreau sa spun, ceva mai aproape de realitate, nu cai verzi pe pereti ca ea cu gemeni facuti in laborator (fata si baiat ca orice vedeta care stie ce vrea) mai sta de visat povesti pe plaja cu nisipul fierbinte (treaba ei unde).

Adica ea care se lua la tranta cu toreadori, ea care il avea la degetul mic de la picior pe Puff Daddy, acum a ajunsa pe o plaja pustie cu un necunoscut... ceva chiar nu pare la locul lui si stiu ce... ea care ar trebui sa ma convinga altfel nu asa, cat a fost a fost, am visat-o sigur cel putin intr-o noapte, sa fi avut vreo fantezie cu ea nu imi aduc aminte, dar cine stie... Daca as fi in locul ei as face altfel de videoclipuri, ceva cu copii in parc, vreo recuperare la sala, sa incerce si ea alt public tinta, pe cei cu ziarul pe masa si cu palarie pe cap.

Mai are si videoclipul acela in care e in club... mai femeie... aia 2 zbiara acasa pentru ca slabanogul nu poate sa ii tina pe amandoi in brate odata si tu te distrezi cu Pitbull in club. Cum sa va spun, pur si simplu pe mine nu m-a convins.

De cautat alta diva, nu imi mai caut, am la ce visa ;), defapt nici nu e nevoie sa visez.

Micutii cordaci...

2011-04-05T11:39:00.000-07:00

Nu sunt mare bautor de cafea, dar cu toate astea dimineata imi face placere o cafea, nu neaparat pentru cofeina cat pentru placerea unei discutii alaturi de prieteni.

Unul din defectele mele ar fi acela ca sunt matinal si mai mereu ajung primul... La fel s-a intamplat si astazi cand am ajuns la barul preferat pe la 08,15....

Spre surprinderea mea, nu eram primul, exact langa masa mea, cea de langa geam erau 2 cordaci fugiti de la liceu, un el si o ea. Dupa cum ii vedeam eu sigur nu erau in aceeasi clasa iar el sigur chiulise pentru ea, pentru bucuria de a fi in preajma ei. Erau asezati la o masa patrata de 4 persoane ea intr-o parte si el in stanga ei.

Ea statea tacticoasa pe spate, tragand dintr-o tigare relaxata si interesanta iar el era cu coatele pe masa absorbit de talentul ei femeiesc.

Era atat de interesanta roscata noastra... plina de ticuri verbale... stii, lula mea stii, pana mea stii... ticuri verbale menite sa il introduca si pe micul cordac in subiect cu toate ca el nu avea nici o treaba cu subiectul povestit.

Chiar daca erau de varste apropiate, avantajul experientei era clar in favoarea micutei sfrijite, el saracul fiind un simplu debutant, un fel de tanar aspirant catre pozitia de adolescent rebel. Era ochi si urechi cand ea ii povestea de petreceri, de marijuana, de colege de fosti iubiti si de momente memorabile. Chiar mi-a atras atentia o exprimare a ei... "In vremea aia o ardeam cu gasca", nu stiu daca realizezi cat de cool trebuie sa fii ca sa "o arzi" cu o gasca si ce lucruri interesante poti face arzand-o in gasca.

Pe final de discutie, el a simtit nevoia sa recupereze din terenul pierdut si a inceput sa scoata asul din maneca. Ii arata micutei roscate ce poate face el cu o tigare, cu gura lui si cu fumul. Invatase niste scheme noi de la colegii mai mari, expira usor si brusc inspira la loc, cu o miscare brusca de falca... era un fel de soparla umana, in momentul ala sigur a dat-o pe spate si a convins-o ca daca poate face asa ceva cu o tigare... atunci ce poate face cu ea.

Ca parere personala la o usoara analiza a fetei roscate, pot spune urmatoarele: era nevopsita de ceva timp si in mod sigur nu mai are voie sa poarte haine albe. La naiba, mergand mai departe as putea spune ca daca era vopsita mai proaspat sigur si-ar fi cautat un armasar mai cu experienta. Dar asa e bun si asta intre 2 pauze, cat sa simta ca nu si-a iesit din mana.

Au plans 2 ape plate timp de o ora, timp dupa care pe mine m-au pierdut... am fost nevoit sa imi vad de ale mele

Cu o floare nu se face primavara

2011-03-01T06:41:00.000-08:00

Pentru voi fetelor si cucuietelor.

Daca esti urata, te rog eu dar te rog frumos, te si implor daca vrei, nu te mai stresa, esti urata si de 1 Martie. De miracole am mai auzit, chiar si in Biblie am citit de ele, dar sa devii frumoasa peste noapte ar fi chiar o minune si asta ar fi prea de tot.

Nu ma interesează ca ti-ai luat ruj nou de la Real, nu ma interesează ca astazi suferi in fusta scurta desi sunt -5 grade afara, tot urata esti.

Merg pe strada si ele se uita la mine, intru in birouri si le gasesc acolo, asteapta cu ochii umezi cateva cuvinte dulci si o floare de Primavara. Cine sunt ele? Sunt uratele de serviciu, nebagatele in seama care viseaza la Primavara, la iarba verde si la Feti Frumosi. Ei bine, nu am nimic pentru voi, nu e nimic mai mult decat o zi geroasa. Primavara se lasa inca asteptata.

Pe unde mergi parca parca te simti obligat sa te duci cu saru-mana si cu o frezie in staniol. Ei bine anul asta mie mi-a inghetat frezia. Nu mai vreau si nu mai pot inghiti mediocritatea. Daca vreau sa ii arat ca e frumoasa si importanta pentru mine nu e nevoie sa astept ziua de1 Martie.

Din fericire pentru ele nu toti sunt atat de misogini ca mine si ce mi-a fost dat sa vad astazi aproape ca mi-a provocat dureri de inima. Toate uratele aveau cate o floare in mana, unele aveau garoafe... Mai mult de atat unele aveau chiar un mic ghiveci in brate... de parca le ar fi spus cineva: Draga mea esti cam planta... doar ca nu si-au dat seama...

Maxima am patit o pe la ora 12 cand o brandusa de noapte satisfacuta peste masura de gestul armasarului cu coarne, pentru ca nu ii pot spune altfel, a vrut sa arate tuturor ce a primit ea. Si ce a crezut ca trebuie sa faca? Exact. Si-a pus garoafa dupa ureche. Ma jur ca asa e, eu am vazut-o cu ochii mei, depun si marturie daca e nevoie.

Toate radiau si erau fericite la maxim, nici o problema... de maine pot fi iar nefericite, va fi deja 2 Martie.

Cu toate astea eu as avea o propunere, hai sa delimitam o data pentru totdeauna zilele acestea si vad lucrurile dupa cum urmeaza:

1 Martie - ca si pana acum ziua Femeii, repet a Femeii,

8 Martie - Ziua Mamei, no comment asta e subiect tabu, nu ne putem lega de ea,

13 Martie - asta sa nu fie nimic pentru ca e cu ghinion si atunci as fi chiar misogin la maxim daca as asocia aceasta zi cu femeile.

15 Marie - Ziua Uratelor si a Graselor

22 Martie - astept propuneri.

Sa mai vad eu atunci cat de fericite veti fi daca ati primit flori de 15 Martie, daca mai aveti curaj sa mergeti cu ele in brate, sa le puneti pe dupa ureche si sa radiati de bucurie.

V am pupat.... Sau mai bine nu...

Omenia oamenilor...

2011-02-15T11:33:00.000-08:00

Ne place enorm sa vorbim despre omenie...

Cand aud de omenie nu pot decat sa imi aduc aminte de vorbele unui mare spagatist (om care ia spaga).

Omul meu avea nevoie sa imbrace spaga intr-o formula pe care el sa o accepte mai usor, sa nu aiba impresia ca face ceva rau, asa ca i-a spus omenie. Trebuia sa ii spuna astfel incat, noi, prietenii lui sa nu il judecam pentru ce face, eventual daca ar fi posibil chiar sa il apreciem pentru sufletul mare care zace in corpul lui plapand si firav. Sa ne dam seama ca dincolo de privirea de inginer sunt mai multe lucruri decat se vad.

Pare greu de crezut, dar nu e asa.

Cum venea vorba de incasat ceva, in loc sa spuna ca el i-a cerut bani aluia, spunea ca a fost om cu el. Practic, i-a facut un favor. In mod normal nici nu l-ar fi ajutat, dar omenia din el, l-a indemnat sa il ajute si sa inchida ochii. Automat cel din fata lui, coplesit de atata omenie, s-a vazut obligat sa bage mana adanc in buzunar si sa rasufle usurat ca a scapat doar cu atat. Doar suntem oameni cu totii si intelegm nu?

Alta data, m-a trimis sa rezolv o problema.

Du-te la Mitica si ii spui ca vii din partea mea si va avea el grija de tine. Cum sa va explic eu sa intelegeti, Mitica era un fel de Guru al spagatistilor, era inteleptul lor. Muritorii de rand nici nu indrazneau sa gandeasca ca intr-o buna zi ar putea fi la fel de buni ca si Nea Mitica. Zis si facut, ma duc la Mitica si spun:

- Sa traiti sefu, vin si eu din partea lui Mitisor Cel Mic, am problema asta si mi-a spus ca ma puteti ajuta.

- Mda, ia da sa vad care e problema.... (ii dau datele si coordonatele ecuatiei) Aha, asteapta ma dincolo ca vin si se rezolva.

Mai carait, mai marait, lucrurile s-au rezolvat. Plec satisfacut si imi sun prietenul.

- Bai Mitisor Cel Mic, vezi ca am rezolvat, mersi frumos, am stat un pic in frig dar a meritat acum sunt ok. Ramane sa ne auzim sa iti fac cinste...

- Dragul meu... Nu iti face griji, doar suntem prieteni, nici nu se pune problema, daca vrei sa bem o cafea de drag asa, cu cea mai mare placere, pentru tine stii ca fac orice. Dar fii atent ca din banii aia pe care am sa ti-i dau o sa ii omenesc si eu pe baieti ca ne-au ajutat, sa mai putem apela si alta data. Saracii stau toata ziua pe 8 milioane.

- Nici o problema Mitisor Cel Mic, ne auzim si mersi inca o data.

Si uite asa am ajuns sa punem intre doua cuvinte egal: omenie = spaga.

Ajungi sa te intrebi... Unde e omenia?

Eu si anul 2012

2011-02-13T07:26:00.001-08:00

E duminica si stau ca un trantor la televizor. Am terminat toate canalele de filme (HBO, HBO Comedy, Cinemax si alte panarame) si ma declar nesatisfacut. Frunzaresc prin celelalte canale si ma opresc la Discovery Science. O emisiune care imi aduce aminte de tineretile mele, cand eram pasionat de stiinta, visam sa ma fac cosmonaut, sa ajung la stele, sa descopar toate misterele Pamantului plus alte cateva sute de vise asemanatoare.

Pe Discovery era un fizician sau ceva de genul, care se visa probabil un fel de Einstein asiatic dar cu par. Omul nostru tot incerca sa descopere tainele calatoriei in timp, gauri negre, calatorii cu viteza luminii, stringuri de particule si aberatiile continuau.

Brusc mi-am adus aminte de o discutie pe care am avut-o cu cel batran (al meu tata adica).

Intr-o dimineata cand stateam cu el la birou il vad un pic abatut, nu am de lucru si dau sa il intreb ce are:

- Bai tata, am vazut aseara o emisiune care m-a tulburat. Vorbea despre anul 2012, despre profetiile maiasilor, stii doar ca atunci li se termina alora calendarul.

M-a bagat si in chestii cu piramide, cu Nostradamus, cu Vanga... o intreaga pledoarie mi-a tinut incercand sa ma convinga.

Si astia au decoperit niste chestii fantastice, legate de alinierea planetelor si despre o posibila inversare a polilor magnetici. Ar fi haos... continua el, trebuie sa avem provizii daca e asa, de apa, alimente si poate ceva combustibil pentru generator.

Mai mult de atat... s-a descoperit ca atunci v-a fi si o aliniere a Caii Lactee, cum e o data la nu stiu cate milioane de ani (va dati seama ca nici eu nu mai tin minte discutia exacta).

Stau un pic, analizez informatia primita si ii spun:

- Bau tata, da-ma naibii, daca pe langa toate problemele pe care le am, ajung sa port de grija si Caii Lactee, m-am dat dracului, inseamna ca sunt prea de tot.

Asa ca voi lasa Calea Lactee sa isi faca de cap, sunt un pic cam ocupat anii astia, ca sa imi fac griji de ea, si daca va fi sa se intample ceva, oricum nu am cum sa o influentez eu.

Numiti-ma ignorant sau cum vreti, dar eu ma consider practic si incerc sa imi vad cat mai mult interesul meu, fara a ma consuma cu lucruri pe care oricum nu le pot influenta.

Sunt probabil oameni mai interesati de atomi si gauri negre decat mine si am de gand sa nu stau in calea lor...

Trampa si munca...

2011-02-08T11:54:00.000-08:00

Azi e marti, daca nu cumva se apropie miercuri. Lunea trecuta, parca, ajung la birou dis de dimineata. Daca tin bine minte, nici macar nu era lumina. Ma simteam ca un liliac... ca o bufnita fara aripi pe intunericul ala, dar stai un pic, povestea asta nu e despre mine, eu sunt piesa secundara in toata ecuatia asta. Despre ce este?

Pai... despre ce am gasit la birou. Un plic banal alb cu o stampila pe el. Nu parea sa fie vreo factura, pentru ca daca era factura avea si o sigla pe el in mod sigur, asa ca l-am deschis cu cea mai mare incredere.

Pac pac, deschid plicul si incep sa citesc... ADRESA DE INFIINTARE A POPRIRII.

Valeu, ce naibii am mai uitat sa platesc de data asta? Dar ma calmez imediat, nu era pe numele meu, era pe adresa firmei si eram instiintat ca trebuie sa popresc veniturile unei angajate pentru suma de 1000 de RON. Ma uit rapid peste ea, dar nu recunosc numele... Stau cateva secunde si imi aduc aminte de o fatuca angajata pentru 3 luni de zile.

Cum uneori sunt mai curios decat o baba care sta pe un scaun in fata portii ma apuc si ma uit mai departe pe hartii. Erau atasate 2 copii dupa procesele verbale cu pricina. Primul PV era despre o amenda pentru circulat cu autobuzul fara bilet.... chestie de altfel banala in vremurile noastre. Si cel de-al doilea.....

SURPRIZA!

Numita XXX sa ii spunem, a fost depistatat in timp ce acosta un barbat pentru intretinerea de relatii sexuale in scopul obtinerii de foloase materiale... WOWWWW zic, stai asa ca nu vad bine si mai citesc o data, dar rezultatul era acelasi. Fata era deja calificata in munca.

Fac rapid o mica sedinta cu baietii si ii intreb pe fiecare daca s-au incurcat cu ea si daca da sa mearga rapid la analize. Dar toti se jurau ca nu, ca nici vorba dupa care isi dadeau coate si intrebau care mai are telefonul ei.

Trece momentul si analizez un pic situatia la rece... Daca durdulia cu pricina, uratica de altfel si usor antipatica s-ar fi prezentat in fata cuiva, doamne fereste nu a mea, si ar fi spus ca vrea sa faca ceva pe undeva cumva? Care ar fi fost prima reactie a celui intrebat?

- Hmm, nu ma bag, nu stiu la ce ma bag... daca nu se pricepe... de unde stiu eu ca face treaba buna?

Total gresit, colega deja avea diploma de calificare in munca... si anume... Procesul verbal de contraventie care nu este nici mai mult nici mai putin decat o recunoastere a meritelor ei in domeniu si a calificarii dobandite la locul de munca.

Hai ca asta a fost o premiera la care nu ma asteptam. Sunt curios daca as fi fost la fel de amuzat si daca respectiva ar fi fost inca angajata? Dar mai bine sa nu ma intreb ca imi fac sange rau singur.

Vine primavara!

2011-02-06T08:47:00.001-08:00

Astazi a iesit soarele, a iesit atat de frumos, incat ne-a incalzit pana aproape de 15 grade frumoase de primavara. A inceput sa se schimbe atmosfera de afara, turturii au disparut si lucrurile incep sa capete culoare. Zilele friguroase de iarna parca fac parte din trecut si ne putem bucura de zile placute, de caldura, de verdeata si de toate lucrurile frumoase pe care le aduce cu ea primvara...

Dar pentru mine e prea devreme, nu ma pot bucura de ele, cel putin nu inca. Vreau sa mai fie iarna, vreau sa fie mohorat si urat. Nu este timpul meu inca, nu ma pot bucura acum. Sa mai astepte... Si sa vina cand va fi bine.

Cand va fi momentul ma voi bucura si eu.

Nu-mi plac decapotabilele!

2011-02-01T08:39:00.000-08:00

Zilele trecute , poate doar ca sa ma simt si eu mai barbat, m-am trezit vorbind cu un prieten despre masini. Care e mai buna, care e mai tare, care e mai mare, care iti ridica mai mult adrenalina si alte lucruri de genul acesta. Au fost atat de multe lucruri ca nici nu mai stiu daca am vorbit sau nu despre uleiuri despre lubrifiere (nu va ganditi la prostii) sau despre filtre, de ulei nu de altceva.

La un momentdat stiu ca am spus ca nu vreau masina decapotabila... lucru care m-a pus si pe mine pe ganduri... De ce sa nu vreau decapotabila? Iti ofera libertate, e ceva nou, de obicei sunt puternice si sunt intotdeauna desenate frumos.

De ce naibii sa nu vreau? Si brusc mi-am adus aminte, in urma cu ceva vreme am avut o experienta tragico-comica care m-a determinat sa imi iau gandul de la decapotabile.

Era prin anul 2002- 2003, nu mai stiu exact, dar stiu ca era vara si eu scoteam tot sufeltul dintr-o Dacie pe injectie pe drumul dintre Targoviste si Ploiesti... ce sa mai, fiecare curba era o experienta noua si un nou trofeu. Fiecare curba luata cu maistrie e un fel de bila alba care iti creste punctajul.

In timp ce ma imaginam un Michael Schumacher de Romania, m-am luat la intrecere cu un alt obosit ce conducea un Opel Astra. Deja are avantaj, omul avea Opel.

Toate bune si frumoase, cand depasea unul, cand depasea celalat. Cand eu in fata, cand eu in spate. O chestie amicala oarecum de bun simt.

Pana aici toate bune si frumoase. Partea interesanta a urmat abia la intrare in Ploiesti.

In timp ce mergeam toti frumos in coloana, prietenul meu mai agitat, conducatorul de Opel se hotaraste sa se angajeze in depasirea coloanei. Lucru care de altfel i-ar fi iesit destul de frumos daca un autobuz nu ii taia calea.

In acest moment, micul sofer s-a agitat si s-a simtit lovit fix in... in, stiti voi, adica in barbatie. Trebuia sa riposteze, nu era posibil ca el, conducator de Opel sa fie dovedit de catre un autobuz comunal, lucrurile nu aveau cum sa ramana asa, ceva trebuia sa cedeze, ori el ori soferul de autobuz.

Ceea ce a urmat e previzibil, tras de volan, frane, sicanari si alte manevre din dotarea oricarui sofer ce se respecta. Momentul culminant a venit la un semafor cand soferul de autobuz a fost nevoit sa opreasca. Toata furia micului Senna s-a abatut asupra soferului plictisit de viata. I-a urat si de mama si de tata si de sfanti si de moaste, de frati de surori de copii de absolut tot.

Soferul nostru de autobuz ce a crezut de cuvinta sa faca?

Ei bine, a deschis usurel si tacticos geamul si de la inaltimea conferita de autobuz s-a uitat exact prin trapa bietului baiat... Ceea ce a urmat, a fost ca o scena de groaza pentru soferul de Opel si un deliciu umoristic pentru ceilalti.

Un pic de efort a facut doar soferul de autobuz pentru a strange din gat toti mucii disponibili si in secunda urmatoare i-a directionat exact prin trapa Opel ului. Saracul sofer de Opel nu a avut nici o sansa... prins ca un soarece intr-o cursa nu a avut decat sa priveasca neputincios cum se abate asupra lui cel mai negru cosmar. La un momentdat am avut impresia ca a vrut sa sara pe bancheta din spate pentru a se feri din calea urgiei ce avea sa vina, dar degeaba, nimic nu il mai putea salva acum... era la mila soferului de autobuz si acesta probabil o lase la prima statie, pentru ca nu a avut nici un pic de mila... a dat tot ce a avut mai bun ca sa zic asa si pe deasupra fix la tinta.

Soferul de autobuz isi capatase razbunare iar soferul de Opel isi primise umilinta suprema.

Automat in momentul asta mi-am spus ca in viata mea nu mi-as cumpara o masina decapotabila... asa ceva nu imi trebuie toata viata in mod clar.

La ce spera micul Crin?

2011-01-18T09:55:00.000-08:00

Un prieten mai rautacios imi spunea ca numai cei de nationalitate diferita de a noastra isi boteaza baietii cu nume de flori, dar am zis neahhhh nu se poate esti tu rautacios. Am continuat discutia cu el pe tema asta, dar parca nu i-as da crezare. Sa fie Crin de la Tulcea ce spune el? Voi ce parere aveti?

Dar hai ca nu despre asta vorbim azi.

De ce latra Crin? Asta ma intreb eu. Intotdeauna l-am perceput ca pe catelul ala mic si rau care latra mult sa ii sperie pe toti, dar nimeni nu il baga in seama. Si vai ce gura mare are si ce nas rece are, de asta fug toti cainii mari de el. De la primele alegeri la care a participat si nu avea nici cele mai mici sanse, s-a dovedit a fi un mare guraliv caruia ii place sa atace in stanga si in dreapta fara prea multe argumente. Cand il auzeai cum ii critica aveai impresia ca musca din ei ceva de speriat, de parca ar fi fost portavocea tuturor asupritilor si era un Tepes de rit nou, pregatit sa razbune pe toti cei care au fost nedreptatiti vreodata.

In ultimele zile vedem din ce in ce mai multe miscari ale micului Crin, miscari riscante ar putea spune unii care risca o canibalizare si o pesedizare a PNL ului. De ce sa riste atat de mult?

La prima vedere motivul pare simplu: In schimbul catorva locuri de deputati si catorva functii de directori de foarte mari companii nationale, al nostru Crin s-ar putea promova pe orice antena si in orice jurnal.

Aparent e vorba de bani. Crin scuteste o campanie electorala relativ costisitoare si se apara in acelasi timp de atacurile motanului. Dar oare nu ar fi putut gasi resurse in interiorul partidului? Nu avea si el mogulii lui gata sa cotizeze stiind ca mai tarziu Crin le va asculta poruncile din posibila functie de prim ministru? In mod sigur avea, dar nu asa se pune problema cred eu.

Parerea mea e ca acest joc periculos are alta miza, si anume fortarea mainii PSD ului. Crin l-a simtit pe Ponta ca e pe picior gresit si a facut primul pas (ceva de genul nebun la regina) si a asteptat roadele.

A fortat o coalitie, oferind PC ului mai mult decat PSD ul (doar nu il doare gura sa promita, se pricepe la asta) si a lasat urmatoarea mutare lui Ponta. Acesta a simtit ca pierde teren si in disperare a muscat momeala si a imbratisat alianta. Lucru care l-a adus pe Crin in conducerea plutonului, iar pentru el sa fie in fruntea plutonului il propulseaza direct ca si unic candidat la prezidentiale din partea aliantei. Sigur va iesi mai bine in sondaje decat Ponta, are mai multa carisma si ajutor mai mare din partea lui Voiculescu.

Practic impins de la spate de minim 30% ale PSD ului si macar 16% ale PNL ului, micul Crin nu ar avea decat usoara misiune de a ajunge in turul 2 alaturi de canidatul PDL ului pe care l-ar bate la fund de iar sari fulgii, doar e obisnuit sa latre nu?

Asadar micul Crin si-ar dori sa infloreasca in 2012, cam asta vrea el, ramane de vazut daca miscarile au fost chiar atat de inteligente pe cat le-a gandit el.

Draga mea, te parasesc...

2011-01-11T10:46:00.001-08:00

Draga mea,

Cred ca este timpul ca noi doi sa avem o discutie mai serioasa.

Suntem de aproape 6 ani impreuna, 6 ani frumosi in care ai fost intotdeauna alaturi de mine. Fie ca a fost fie ca a fost noapte sau zi, tu ai fost cu mine. Cand m-am simtit bine, cand m-am simtit rau, chiar si atunci cand am fost baut.

Chiar daca a fost cald, chiar daca a nins, chiar daca a plouat. Niciodata nu m-ai lasat la greu si mi-ai oferit ceea ce mi-a trebuit iar eu la randul meu m-am purtat frumos cu tine si am avut atat de multa grija cat am inteles eu sa am de tine.

Am fost impreuna prin atatea locuri si am mers atat de mult impreuna incat aveam impresia ca vom fi intotdeauna ca la inceput.

Imi aduc si acum aminte de emotiile pe care le-am avut cand te-am vazut prima data si cata placere imi facea sa fiu langa tine cand te am cunoscut. Anii au trecut si ne-am obisnuit unul cu celalalt, eu am inceput sa te cunosc din ce in ce mai bine iar tu ai inceput sa ma accepti chiar daca am fost uneori mai brutal sau mai repezit.

Acum tu nu mai esti ceea ce ai fost, timpul incepe sa isi puna amprenta asupra ta, iar eu recunosc am inceput sa ma uit si in alte parti si da, m-am gandit si la o despartire.

Pana in seara asta nu am fost hotarat, dar vazandu-te in halul in care erai, am decis ca e timpul ca noi doi sa o luam pe drumuri diferite. Nu mi-a convenit sa te vad asa, nu mi-a convenit ca altul ti-a facut ce ti-a facut.

Acum in pragul celor 245.000 de km pe care ii ai la bord iti declar ca mi-am gasit alta masina. Nu va fi usor, dar asa trebuie sa fie. Nu are nici aceeasi culoare cu tine, e mai mica, e la alta categorie si are mai multa viata in ea. Am cunoscut-o intamplator dar mi-a placut de ea de cum am vazut-o.

Ramai cu bine...

Ce imi doresc pentru 2011.

2011-01-08T08:36:00.000-08:00

Pentru 2011 am multe dorinte, printre care sa fiu mai ordonat, sa fiu mai calculat chiar si mai intelegator. Si tot asa lista ar putea continua in mod sigur.

Pe langa lucrurile de genul asta, mai imi doresc si lucruri materiale: vila si masina cu piscina dar stai un pic ca nu era asa, vila era cu piscina si masina era cu... nu mai stiu cu ce era, cu cric presupun, dar mare sa fie, masina nu cricul.

Era sa uit si pentru cunoscutii mei, daca se poate, daca mai ramane dupa ce primesc eu, imi doresc numai lucruri bune.

Si mai imi dorsesc un lucru, nu e un lucru, e cea mai arzatoare dorinta a mea, care ma motiveaza zi de zi si care imi da putere sa ma trezesc in fiecare dimineata. E acel lucru dupa care alergi si nu ai liniste pana nu se implineste.

Dar pe asta nu vi-l spun si il tin numai pentru mine, pana cand se va implini.

Ne auzim cu bine la anul.

Antreprenorul si lantul businessului

2011-01-03T12:21:00.000-08:00

Personal gasesc termenul de patron asociat cu o parte a societatii in care nu ma regasesc si pentru asta prefer termenul de antreprenor.

Ar fi ca si cum mi-as lua un seria 5 (desi nu as face asa ceva niciodata) si as fi asociat cu toate specimenele date jos din pom, care s-au impiedicat de 12.000 de euro si s-au hotarat sa faca ceva cu viata lor... anume sa isi ia un seria 5 SH (second hand, rulat, uzat, folosit anterior) de preferat din Germania, ca sa arate vecinilor cine e el. Asa ca raman la termenul de antreprenor sau de muncitor pentru propriul interes.

Mai mereu am diverse discutii cu prieteni angajati prin diverse locuri (banci, firme, institutii de stat etc) si intotdeauna ma invidieaza pentru ca eu nu stiu cum e sa te frece un sef toata ziua la cap sa faci una sau alta, sa ai de atins diverse targeturi. Posibil le spun... si discutia se opreste aici, doar sunt prietenii mei, cum sa ma cert pe asa ceva cu ei... nu am cum.

In realitate, pentru mine, fiecare zi este un target.

Nu stiu cum e sa fii frecat la cap de un sef, adevarat, dar nici ei nu stiu cum este sa depinda un numar de x oameni luna de luna de tine, sa se uite in fiecare zi de salariu cand apari si sa te intrebe din priviri daca isi iau salariile.

Ce mai stiu eu, stiu cum e sa fii sunat de la banca ca ai un bilet la ordin si trebuie sa duci banii pana in ora 14,30, stiu cum e sa iti sune telefonul sa iti ceara furnizorii niste bani pe care tu nu ii ai inca pentru ca tu din banii care trebuia sa ii dai lui fie ai platit o banca fie ai platit oamenii fie ai platit la stat. Fara sa mentionez problemele specifice fiecarei activitati in parte.

Uneori simti ca tragi niste greutati dupa tine si le tragi si le tragi. In fiecare zi mai adaugi o za lantului cu care tragi lucrurile dupa tine. Fiecare zi trecuta cu bine reprezinta inca o za, ca un fel de trofeu, trofeu personal.

Bineinteles ca daca intr-o zi nu ai plati salariile la timp sau nu ai plati un bilet la ordin sau nu ai plati o banca... nu s-ar opri lumea in loc si nu ar fi o foarte mare tragedie, doar pentru tine poate. Dar o zi ratata inseamna o za rupta din lant. Moment in care trebuie sa te opresti din drumul tau si nu mai inaintezi. Te intorci si incerci sa repari ceea ce s-a stricat.

Unii reusesc... unii nu reusesc sa repare ce s-a stricat si se opresc din drum... raman pe marginea drumului.

Sa gandim cu televizorul...

2011-01-01T13:46:00.000-08:00

Cum diviziunea muncii e cea mai buna si trebuie aplicata pentru o productivitate cat mai buna, aceasta idee a fost extinsa si la nivelul televiziunilor. Si asa ne-am trezit la 21 de ani (wow cat a trecut) de la evenimentele din 1989 cu televiziuni specializate: stiri, muzica, filme etc.

Anii adolescentei au trecut si am renuntat la MTV, vreau sa fiu cat mai informat si de preferat in cel mai scurt timp. Solutia pare la indemana: televiziuni de stiri si am de unde alege, de obicei dintre Realitatea TV si Antena3. Problema este ca imi simt inteligenta insultata de cele mai multe ori cand le urmaresc. Cum asa va intrebati? Simplu... am impresia ca vor doar sa ne indobitoceasca.

In ultima vreme am observat din ce in ce mai mult o tendinta a celor 2 televiziuni: vor sa gandeasca in locul nostru si si-au uitat scopul de a prezenta informatii. In loc sa prezinte informatii ele prezinta direct concluzia si vor sa se subtituie gandirii individuale. Ele (televiziunile), prelucreaza informatia bruta, o imbraca sub forma dorita si ne livreaza concluzia direct.

De cate ori nu vi s-a intamplat sa vedeti pe Realitatea un reportaj legat de vreun miting care a paralizat in mod sigur tot Bucurestiul, strazile erau inchise, oamenii scandau, imagini din elicopter, panica si haos general... cand colo, 500 de insi coborati din 10 auobuze mergeau pe strada cu plase rosii sau portocalii dupa caz si atata tot....

De cate ori nu ati vazut un reportaj despre autostrada blocata la km 70 din cauza unui accident sau din cauza viscolului. Iarasi panica, cozi de 10 km pe autostrada, nebunie si isterie generala. Si cand colo... in maxim 15 minute a fost trasa masina pe banda de urgenta si nimic mai mult.

De cate ori nu am vazut reportaje legate de alimente sau de alte produse, reportaje parca facute pentru a ne baga frica legata de vreun lapte sau vreo branza de capra care a mancat iarba de la Cernobal.

Acestea sunt doar niste mici exemple asupra carora ma pot pronunta pentru ca am vazut contrariul pe pielea mea: Realitatea TV latra ca e Bucurestiul blocat din cauza mitingului profesorilor si cand colo, se circula mai bine decat duminica. Alta data dau ca sigura inchisa autostrada si cand colo doar a adormit unu la volan si a blocat drumul 5 minute.

Mai am pareri personale si despre alte stiri in care este evident ca ei prezinta situatia si ei trag concluzia dar le tin pentru mine, neavand dovezi. Uneori am impresia ca doar isi fac mana cu stirile marunte legate de circulatie si alimente pentru a vedea ce tehnica de manipulare are efect mai bun... si uite asa usor usor, televiziunile vor gandi in locul nostru.

Mi se pare tragic si pervers ca noi ca si populatie a unei tari (ca sa nu spun popor) am ajuns masa de manevra pentru o mana de oameni impartiti in 2-3 tabere si fiecare isi incearca tehnicile de manipulare cum stie mai bine, in mod evident si testele si incercarile aferente.

Asa ca pana la urma cu televizorul se minte poporul. Inca astept sa apara o televiziune care va prezenta doar informatia respectiva lasand actul de gandire in seama celui care e in fata televizorului, in semn de respect fata de noi. Televiziunile uita ca de la cel din fata ecranului isi trag banii... individul acela ii urmareste lui reclamele pe care le incaseaza ei, dar se pare ca nu e suficient.

Zbor deasupra unui cuib de curci

2010-12-28T12:15:00.000-08:00

Iar am terminat devreme treaba iar am fost in bar....

Intamplarea a facut sa ma asez la singura masa libera din bar si intamplator sau nu m-am asezat langa ziua cuiva presupun... dupa pungile de cadou roz din coltul mesei. Tin minte si acum, era o masa atent facuta, din alte doua mese cu aproximativ 10 scaune pe care erau asezate aproximativ tot atatea... curci, pardon fete.

Uneori am impresia ca femeile, cand sunt multe la un loc, nu pot gandi de atata vorbarie. Bai nene sunt mai galagioase decat o clasa I. Vorbesc non stop, de unde pot scoate atata vorba pe nerasuflate, nici un moment de respiro, cuvant dupa cuvant. Am incercat sa trag cu urecehea dar nu am reusit de atata galagie.

Atmosfera era destinsa intre ele si erau destul de bine dispuse, mai ales dupa ce le-a venit vinul fiert. De ce beau ele vin fiert nu inteleg, posibil sa fi fost toate homeless, pardon boyless, adica fara prieten.

La un momentdat, intra un gagiu cu o geaca maro de piele, cu gulerul ridicat si cu blugi albastri. Prima data cand l-am vazut am avut un deja vu, am avut impresia ca e vulturul din desene animate dupa nas, dar stai, nu poate fi el pentru ca e mai scund decat vulturul din desene animate... Acum mi-am adus aminte, e un fost coleg de generala cu un an mai mic, de acolo il stiam nu din desene animate.

Cum a intrat omuletul nostru, brusc a inceput corul hi hi in sus, hi hi in jos. Jur ca am avut un remember si mi-am adus aminte de vacantele la bunica mea, cand auzeam toata ziua curcile in cor. Pentru cine nu stie sa caute pe you tube: http://www.youtube.com/watch?v=_c765cuwx5s

Parca ar fi intrat Brad Pitt in persoana si ele ar fi fost in extaz.

Toate erau calare pe el de parca nu ar mai fi vazut barbati niciodata, instant mi-am zis ca are baiatul vreun parfum cu feromoni mai aparte" de le-a lesinat in halul ala. La un momentdat chiar am avut impresia ca va trebui sa aduca chelnerita un pachet de tampax la masa, dar nu am fost suficient de rezistent si dupa prima bere am plecat de acasa.

Cand am dat sa ies din bar, mai mai sa ma lovesc de masina baietasului, parcata un pic pe dos, un Audi A8 nou nout din 2005 luat cu 18.000... conteaza si cat de mare o ai... masina... nu e asa? Pana la urma, puterea corupe.

Norocul meu ca am o masina mica si nu sunt intr-un pericol imediat de a fi atacat de curci.

Eu si nota 5...

2010-12-27T12:47:00.000-08:00

Stateam si ma gandeam la perioada scolii... Ma gandeam la colegii de scoala, la profesorii mei si la note.

Incercam sa rememorez ce note luam eu prin liceu si sincer sa fiu, de 10 nu prea mi-am amintit, poate de una sau doua situatii, de 9 nici atat, 8 mult prea subtire si abia dupa 7 am inceput sa am ceva remember uri.

Am inceput sa imi caut explicatii...

Bai sa fi fost eu atat de slab ca nu am avut note de 10?

Neah, nici vorba, mie mi-a spus mama ca sunt cel mai destept si cel mai frumos baiat din lume, deci nu e posibil ca eu sa fi avut note proaste la scoala.

In realitate explicatia e mult mai complexa:

NOTA 10 - e cea mai usor de luat nota si fara emotii. Totul e simplu, ai invatat stii toata materia, nu ai de ce sa iti faci griji. Astepti relaxat sa vina profesorul si sa iti mai dea un 10. Daca tu ai facut toate exercitiile si stii ca le-ai facut bine pentru ca ai invatat tot de ai rupt carte. Ce se poate intampla spectaculos? Absolut nimic, iti da 10 si gata.

NOTA 5... Ufff, aici e alta mancare de peste, e cea mai grea nota, e aproape de 4 si mult prea departe de 6. Nu esti niciodata sigur ca o vei lua si nu stii daca va fi a ta. Cand vine profesorul in clasa, strangi din dinti, te fastacesti si astepti emotionat sperand ca profesorul va spune "Popescu - 5".

Niciodata nu stii daca ai copiat suficient sau daca ai batut suficient de mult campii ca sa meriti un 5, daca ai consumat suficient de multa pasta de pix pentru a convinge profesorul ca tu esti un elev plin de intentii bune dar prins pe picior gresit.

Ati vazut vreodata un tocilar stresat ca urmeaza sa ia nota 10? Niciodata.

Si in plus nota 5 provoaca mult mai multa fericire, de fiecare data cand luam un 5 eram in culmea fericirii si sunt convins ca aceleasi sentimente va incercau si pe voi in scoala, un semn de invingator si o privire de campion catre colegii mai slabi care nu au depasit bariera.

Asa ca parerea mea e ca 5 e cea mai muncita nota si totodata nota cea mai iubita....

Mare e gradina Domnului, mai ales de sarbatori...

2010-12-24T23:59:00.000-08:00

Uneori am impresia ca de Craciun ies la iveala numai lucruri care nu ar trebui sa iasa... E un moment prielnic pentru a ne da arama pe fata si sa ma explic pe scurt de ce.

Lumea are mai mult timp, munceste mai putin si sa fiu al naibii daca nu se gandeste mai mult la prostii... Se gandesc la tot ce au si la tot ce nu au, pe unii ii cuprinde depresia gandindu-se ca sunt atatea lucruri pe care nu le au sau nu le-au facut. Eventual incep sa se gandeasca si la cum ar putea obtine ceea ce nu au.

Deunazi, daca nu cumva acum cateva zile am fost cu un prieten intr-un bar mai de Doamne Ajuta, cotat la mai multe stele decat alte baruri. Recunosc ca era cam devreme pentru lumea mondena, undeva in jurul orei 18,00 si barul era oarecum gol. La o masa alaturata era un palc, ca nu gumva sa spun gasca, de pitzi... pardon de domnisoare cochete si gajaite de la atata fumat care isi treceau in revista planurile de Craciun si Revelion. Am incercat sa nu imi maresc durerea de cap care deja o aveam la acea ora si cu problemele lor... dar... dar... a fost un mic amanunt pe care nu l-am putut rata si mi-a ramas intiparit in minte:

O fatuca prezentabila din cele prezente le dezvaluia celorlalte secretul succesului:

Fata, eu i-am spus ca sunt de accord sa fiu cu el de Craciun, dar cu o conditie "Fara sex"... Deja celelalte erau absorbite de maestria cu care aceasta mica pitzi a reusit sa il joace pe degete si erau parca avide de mai multa cunoastere si mai multa intelepciune.

Nu trec 5 minute si pe usa barului intra 2 baieti usor trecuti de pubertate care iau loc la masa cu pricina. Banuiesc ca unul dintre ei venise sa discute termenii contractului si pe celalalt il adusese drept sustinator moral si fizic.

In alta zi, daca nu cumva in aceeasi zi am fost prin Carrefour, foarte preocupat de 2 cauciuce, de masina nu de altceva, de iarna si nu de vara. Ies eu fericit de la casa ca mandru posesor de cauciuce si in timp ce mergeam spre iesire, invaluit de un sentiment de fericire, mi-am permis sa ma uit atent la cei din magazin. Doua personaje mi-au atras atentia.

1. O duduie purie (peste 35 ani) in mod evident necasatorita iesita la vanatoare cu prietena ei mai urata (doar nu era sa ia dupa ea pe una mai frumoasa care sa o eclipseze). Doar daca te uitai la privirea si la mersul ei masurat iti puteai da seama ca femeia este in suferinta si in mare cautare de... ciocan. M-a bufnit un ras instantaneu si am inceput sa zambesc parsiv.

2. Un grasan ca sa nu spun umflat, probabil obosit de nevasta si de zecile de minute de cumparaturi, a hotarat ca merita si el un pic de rasfat dupa o asemenea munca. Si cum a gasit el de cuvinta sa se relaxeze? Hai cu nu ghiciti si va spun eu... A bagat... aproximativ 5 lei... Unde? In scaunul de masaj. Si ce relax era bai vere la gura lui ca ajunsese intr-o stare de relaxare totala, vecina cu orgasmul. Nici macar faptul ca eu rad de el nu l-a putut distrage, nici macar miile de cumparatori din Carrefour nu au putut sta in calea fericirii lui. Am stat ce am stat si am evacuat terenul, de frica punctului culminant in care urma sa ajunga omul nostru.

Dupa o asemenea zi, m-am simtit chiar obosit si mi-am dat seama ca nu imi plac atat de mult sarbatorile de iarna, pe care eu personal nu le vad decat ca o scurta perioda de relaxare si nu ca acea perioada a anului in care toate visele mi se vor implini si MC (Mos Craciun) imi va aduce tot ce imi doresc, nu de alta dar as risca sa fiu foarte dezamagit. Prefer sa muncesc tot timpul anului pentru a imi permite ce imi doresc...

Sabia lui Damocles...

2010-12-19T12:13:00.000-08:00

Cand spui Sabia lui Damocles te gandesti la anecdota Greceasca.

Actiunea se petrece la curtea regelui Dionisie, un tiran Sicilian care a vrut sa ii dea o lectie unui slugarnic lingusitor. Acesta il slavea si spunea cat de bine si frumos este sa fii tiran.

A vrut sa ii arate ce inseamna sa fii tot timpul in pericol, sa te uiti mereu dupa umar stiind ca te poate paste un pericol si i-a dat de mancare. Atunci cand se simtea mai bine l-a pus sa se uite in sus... unde era o sabie care atarna doar de un fir de par.

Ce semnificatie are pentru mine Sabia lui Damocles?

Este acel pericol care te paste la tot pasul, reprezinta cea mai neagra frica a unui individ, frica care te poate stimula sau te poate infrange. Este lupta pe care o dai cu tine insuti si vrei sa iesi invingator.

Pentru unii poate fi fuga dupa un trofeu sau mai bine spus frica de esec. Pentru altii pot fi zeci de creditori care suna si isi cer banii atunci cand tu nu poti trece nici macar strada sau chiar si frica de a pierde aprecierea cuiva. Dupa cum am spus este cel mai negru gand care vine dupa tine si tu simti ca inoti impotriva curentului uneori.

In fata unei asemenea situatii fiecare incearca sa faca fata cum stie mai bine, dar cum duci la capat lupta spune multe. Cand simtit atata presiune te poti rupe ca un vreasc sau te poti indoi un fier si poti reveni mai puternic si mai calit decat inainte.

Fiecare dintre noi sunt convins ca avem cate o Sabie a lui Damocles deasupra capului, dar cum reactionam in fata temerilor face probabil diferenta intre copii si barbati. In timp ce unii aleg sa dea bir cu fugitii sau clacheaza sau aleg sa isi inchida telefoanele in fata greutatilor altii aleg sa se ocupe de fiecare problema in parte si sa isi asume orice indiferent de consecinte rezolvand de la problemele marunte care nu se vad pana la problemele majore.

De temeri si de probleme stiu ca nu vom scapa toata viata, imediat cum scapam de una dam de urmatoarea, care va fi poate si mai grea decat cea care a trecut si fuga nu e o solutie... Ce e drept, unele iti fac inima sa bata mai tare decat altele si adrenalina sa curga mai tare prin vene...

Iubim banii... Iubim viata...

2010-12-19T07:33:00.000-08:00

Ne trezim in fiecare dimineata cat mai devreme, pentru ce? Pentru a merge la munca... Avem fiecare dintre noi responsabilitati si lucruri de indeplinit, lucruri menite sa ne motiveze zi de zi, sa ne capaciteze pentru a ne atinge niste scopuri. Majoritatea acestor scopuri au o conotatie materiala, fie ca vorbim despre plata unor rate la banca, fie ca vorbim despre plata intretinerii, a vietii cotidiene sau altor lucruri fara de care nu putem concepe viata noastra.

Platim rata la banca pentru a avea o casa, platim rata la masina pentru a ne putea deplasa, intretinerea pentru a avea confort in casa si mancarea pentru a putea trai. Usor usor ne apropriem de evolutie si cautam lucruri care consideram ca ne aduc fericirea, cum ar fi un telefon mobil, un laptop mai bun, lucruri marunte pentru viata noastra, lucruri menite sa ne ofere un pic de bucurie. Timpul trece si casa o ai, masina e a ta, la telefon vorbesti mereu iar laptopul deja il consideri ca facand parte din activitatea ta. O data ce aceste drepturi ti le-ai castigat nu iti mai aduc bucurie, pentru le consideri ale tale si nu ti se mai par atat de spectaculoase.

Si iarasi esti nevoit sa iti cauti fericirea si mai departe intr-o vacanta sau in lucruri ceva mai extravgante. Unii sunt multumiti cu o sampanie de 300$, altii de un trabuc de 100$ in timp ce femeile se simt bine de obicei cand sunt rasfatate si cand platesc pentru acest rasfat, pentru ca e normal sa isi doreasca cat mai multa feminitate (daca ele nu se vad femei adevarate, atunci cum le putem vedea noi?). Si usor usor ochii ti se deschid vezi lumea din ce in ce mai mult si nevoile ti se multiplica pe zi ce trece. Fericirea nu iti mai sta doar intr-o bere bauta cu baietii...

Cresti in ochii tai si vrei sa te simti barbat, masina cea mica nu iti mai este suficienta si ai nevoie de ultimul sughit pentru a demonstra cine esti...

Si ce sunt pana la urma cele de mai sus? Doar o insiruire de lucruri materiale si sincer sa fiu nu cred ca pentru ele ne trezim dimineata, sau cel putin nu pentru ele ar trebui sa ne trezim in fiecare dimineata. Ar trebui sa ne trezim motivati de dorinte mai putin materiale, cum ar fi... sa vezi zambetul cuiva, sa te bucuri de sarutul cuiva sau chiar de atingerea unei persoane.

Ar fi posibila treaba asta fara partea materiala? In mod sigur nu, in fond nu poti iubi pe burta goala, dar usor usor ne vom trezi pervertiti de partea materiala si nu vom mai fi in stare sa recunoastem lucrurile care ne fac cu adevarat fericiti. Sau poate nu, asta depinzand de fiecare dintre noi si de puterea fiecarui individ de a se ridica deasupra conditiei lui, cautand evolutia.

Concluzia: nu mi-as dori niciodata sa fiu din categoria "Fericiti cei saraci cu duhul", dar nici sa am tot si nimic din ceea ce imi trebuie cu adevarat...

Si care e reteta succesului? Probabil ca nimeni nu o are, dar toata lumea o cauta, unii o gasesc, altii inca o cauta si trec prin mai multe etape, unele bune, altele rele nu toate placute dar fiecare din ele necesare.

De ce sunt necesare? Pentru ca daca vrei sa fii in stare sa recunosti binele, trebuie intai sa vezi cum e raul...

Amurg

2010-12-05T08:14:00.000-08:00

In seara asta incerc sa vad filmul amurg, pentru a doua oara.

E un film care a prins in randul generatie mele si sincer sa fiu nu inteleg de ce. Toate pustoaicele de liceu si toate femeile fara o adolescenta prea placuta sunt moarte dupa filmul asta si dupa actorul principal.

In primul rand sa vedem intriga... O fata nu prea sexoasa, un pic banala, chiar prea cuminte as putea spune se muta intr-un oras nou si incearca sa se adapteze in noile conditii. Totul pare banal pana da peste Fat Frumos care o ravaseste de la prima vedere si ea e clar indragostita. S-ar parea ca nimic nu o poate multumi, nimeni nu e suficient de bun, daca nu e Fat Frumos.

De aici intriga pare deschisa oricarei posibilitati, dar mie mi s-a parut chiar banala... El se dovedeste a fi un vampir cu sange rece, fiinta incapabila de sentimente umane. Dar ce surpriza avem aici, fatuca asta fada (macar de ar fi semanat un pic cu Bianca Dragusanu alias Bianca a lui Bote) e capabila de trezi in Fat Frumos emotii demne de un emo in calduri. Adica el, vampirul batran de mii de ani, care le-a vazut si facut pe toate, in venele caruia curge un sange invechit si ruginit inca e capabil sa iubeasca, si nu ma refer ca o iubeste nu asa cum iubeste vulpea pe gaina ci cum iubeste vulturul pe vulturoaica lui, ma rog, sau ceva de genul nu gasesc la ora asta o comparatie mai interesanta.

Nu numai ca el o iubeste cu adevarat pe tipa alba, dar este in stare sa se lupte cu semenii lui pentru a o salva, e gata oricand sa o puna pe ea mai presus de el (asta da altruism). Adica e ca si cum o un gascan ar iubi o gaina si e in stare sa se lupte cu toti gascanii de pe lume pentru a fi doar el si cu gaina lui. Derularea filmului de aici inainte e mai mult decat previzibila: avand dragostea de partea lui vampirul cel batran e in stare sa o apere pe fata cea alba de toate relele pamantului si presupun ca vor trai fericiti pana la adanci batraneti. Nu am vazut nici finalul filmului nici continuarile acestuia dar presupun ca la un momentdat fie o va transforma pe ea in vampir pentru a trai mai mult decat universul fie el isi va demonstra dragostea fata de ea revenind la o forma umila de muritor de rand.

Ea il vrea din toata fiinta ei, el nu o vrea, sau o vrea, nu se poate hotari sentimentele ii sunt contradictorii pentru ca stie ca nu e bine sa se amestece in lumea muritorilor de rand, dar se pare ca e cucerit de farmecul si de inteligenta ei... sau ceva de genul.

Morala filmului: Daca fatuca asta plicticoasa si alba a putut trezi in ditamai vampirul sentimente de mult uitate si ingropate, inseamna ca nimic nu e pierdut si inca exista speranta chiar si acolo unde ea nu mai e de ceva vreme.

Care va sa zica daca in fiinta aceea rece numita vampir se pot trezi sentimente atat de umane atunci inca mai avem o speranta si dragostea e cea care ne va scoate din....

Tare curios sunt eu cum ar fi aratat filmul daca ea ar fi fost o fata de la tara ca ar fi mancat la fiecare masa cel putin un catel de usturoi, si ar fi purtat un lantisor cu o cruce maricica, batic pe cap si iconita in portofel, dar asta sunt eu, poate un pic cam pretentios in seara asta.

O sa urmaresc si celelalte episoade, de curiozitate asa, sa vad cum vor arata copii lor.

Personal mie mi-a placut mai mult "Dracula" sau "Blade" dintre filmele cu vampiri... macar m-au tinut mai in priza.

geanta, politia si tiganii

2010-11-13T09:01:00.000-08:00

Se facea ca era vara si era cald, dar era cald nu gluma... in jur de 35 grade. Acum un an, sau poate chiar doi... si daca ar fi fost trei sigur nu s-ar fi suparat nimeni.

Imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri, era o zi in care aveam chef de munca si eram pus pe fapte marete. Mi-am luat in serios rolul de om muncitor si am hotarat sa fac lucrurile cu mana mea (nu va ganditi la prostii) asa ca m-am suit in duba si am plecat spre oras catre banca si catre un client. Si dupa cum am spus era clad, dar cald frate de nu puteai respira. Deschid la maxim geamul masinii si astept sa ma racoresc... dar nimic, merg ce merg si tot cald imi era. Ce am de facut? ma intreb... Simplu ca buna ziua, imi iau o cola rece, dar rece ca in reclame sa fie cu gheata pe ea.

Vad o benzinarie si dau sa opresc. Incui frumos masina si merg spre benzinarie, imi platesc sucul, ma indrept catre masina si cu o satisfactie enorma, dau pe gat sticla de cola.

Un pic satisfacut imi continui drumul catre oras si prima data opresc la banca, parchez masina si dau sa iau geanta de pe bancheta. Intind mana, dar geanta nu era acolo, ma uit sub scaun, ma uit dupa scaun, ma uit pe jos dar nimic. Aoleu, mi-a disparut geanta CK... Valeu, m-au facut tiganii in benzinarie, sigur aveam geamul deschis...

Rapid ma intorc la benzinarie si il vad pe saurul sef cum statea sprijinit de o masina cu numere de franta (surpriza mare... masina e bmw). Agale ma indrept spre el si intru direct la subiect:

- Fratele meu negru, aveam o geanta si n-o mai am, geanta aia nu trebuie nimanui decat mie. I-a spune cum facem...

- Haoleu mancatia-s cum poti sa spui asa ceva, eu in viata mea nu am furat nici macar un cui pentru fier vechi, eu sunt din aia cinstiti. Dar acum 10 minute a fost unu aici care mi-a furat mai demult un telefon si mie, nenorocitul...

- Pai i-a de aici telefonul meu, poate dai de el si intreaba-l cu cat il premiez pentru geanta.

- Lasa vere ca am si eu telefon...

Se face ca il suna, si vine la mine.

- Bai omul ti-a gasit geanta dar vrea 200 de lei pe ea, du-te cu asta micu si ii dai banii si iti iei geanta.

Imi da un puradel cu mine, care avea instructajul facut si stia ce are de facut. Ma scoate din benzinarie, ma plimba ala vreo 5 minute si se face ca se uita dupa unii, dupa care primeste un telefon: Haide-ti bai incoa ca a venit Giugudel cu geanta.

Ne intoarcem catre benzinarie dar la loc mai ferit si ma dau jos din masina. Pregatesc frumos banii 200 ron exact cum ne intelesesem si ii intind spre ala cu geanta.

- Ce faci vere? 200? Pai fara 300 nu o dau.

Bag mana in buzunar si mai scot o suta. Imi recuperez geanta si plec...

Intr-un acces justitiar ma hotarasc sa merg la politie. Zis si facut ma duc la judiciar si pe drum deja imi faceam scenarii si strategii. Vedeam mascati peste tot, masini, girofaruri, urmariri in trafic... eventual chiar si cateva focuri de arme. Ce sa mai, eram pregatit de actiune si in stare de orice.

Gafaind si agitat ii povestesc politistului tot...

Calm imi scoate doua dosare cu niste poze alb negru scoase la o imprimanta fara cartus si ma intreaba care din aia a fost... Erau toti la fel de negri si de urati, nu am recunoscut pe nimeni.

- Domnu dar nu e nevoie, am vazut eu unde stau, stiu si numerele de masina, hai sa va arat.

- Bai baiete, bai baiete, lasa filmele alea americane si pune mana pe carte. Ce oi vrea sa facem acum? Sa mergem dupa ei? Sa ii impuscam? Sa ce? Lasa numarul de telefon aici si daca e ceva te sun eu... dar nu cred.

Si de atunci nu am mai auzit nici de politist nici de tigani.

Si asa s-a scumpit geanta mea cu 300 de ron

Piata si Pensionarii...

2010-10-17T09:57:00.000-07:00

Saptamana asta nu am avut de treaba si am mers pana la o posta, harnic cum sunt am ajuns devreme pe la 8 30 si m-am pus la coada, impreuna cu alti 10 pensionari asezati frumos pe 2 cozi.

Sa vezi frate discutii interesante acolo: vai ce bine ca se platesc si gazele, vai dar si curentul. Se mai consultau pe teme de croitorie, cum sa mai faca un flanel, cate ochiuri pe fata cate ochiuri pe dos, dar ce fel de andrele are fiecare si alte chestii de genul.

Rabd constiincios vreo 15 min la coada ascultand de ale lor si ies din posta. Cand am iesit din posta ma uit naucit spre piata si ce vad... Invazia pensionarilor harnici. Aveau nu aveau treaba erau acolo. Aveau nu aveau punga in mana... erau acolo. Cumparau nu cumparau.... erau acolo. Toti erau acolo.

Si brusc realizez:

Noi tinerii avem noaptea cluburi si baruri, pensionarii au ziua: Piata.

Cum ne pregatim noaptea de club asa se pregatesc ei ziua de Piata. Isi pun costumele bune, isi prind parul in coc si iau cea mai buna sacosa.

O data ajunsi la piata, incepe ritualul. Se fac ca se uita dupa rosii dar in realitate au iesit la agatat, daca mai au cu cine sa bage si o barfa mica e totul perfect atunci.

E locul perfect de socializare, nu le trebuie muzica ca sa nu ii ia durerea de cap, farmacia e aproape, pentru orice eventualitatea, si in plus sunt pe teritoriul lor, in cartierul lor. In mod sigur e si un izvor cu apa dulce prin apropriere, asa doar elixir al tineretii.

Piata e un fel de facebook al pensionarilor.

Banca, banii si romanii

2010-09-26T03:31:00.000-07:00

Mi-am adus aminte recent ca prin anul 2000 sau 1999 nu mai tin minte exact cand, am vandut o garsoniera in centrul orasului cu aproximativ 12ooo $, lucru care la vremea respectiva mi s-a parut o adevarata afacere. Au trecut anii si prin 2008 imi venea sa imi dau cu ciocanul peste bijuterii pe tema asta. Cum am putut fi atat de fraier si nu am asteptat pana in 2008 ca sa o vand cu 40.000 euro. Nu mi-ar fi prins bine banii in plus? Bineinteles ca da.

Acum toata lumea e suparata. Unii sunt suparati pe banci ca nu le scad comisionu de risc, desi rata nu li s-a modificat de cand au semnat contractul. Altii sunt suparati pe stat pentru ca le-au scazut salariile cu 25% si nu mai primesc sporuri. Toti cauta vinovati pentru situatia in care se afla si nimeni nu are curajul sa spuna ca fiecare moare pe limba lui si cei mai multi au pierdut pe mana lor. Ca statul nu a stiut sa ne protejeze suficient e partea a doua. Am jucat alba neagra cu bancile si am pierdut... asta e.

Din nefericire, ca orice roman care se respecta am si eu un imprumut in franci elvetieni, luat prin primavara lui 2008. Nu m-a obligat nimeni sa iau credit, nu m-a fortat nimeni sa semnez actul cu banca, daca mi-a convenit l-am semnat, daca nu nu. De atunci platesc in fiecare luna aceeasi suma de franci. Din punctul meu de vedere nu banca este vinovata ca acum cursul a urcat de la 2,15 lei/franc cat era atunci la aproape 3,3 lei/franc cat este acum. Trebuie sa am puterea sa imi asum decizia si sa merg mai departe.

Acum angajatii de la stat sunt nauciti. Salariile le-au scazut cu 25% in timp ce ratele le-au crescut cu 50%, in mod evident nu au cum sa plateasca in continuare ratele si plini de frustrari injura politicieni, injura banci si orice alta persoana li se pare ca a contribuit la declinul lor.

Dupa 2004 imi aduc aminte ca cea mai buna afacere pentru majoritatea oamenilor era gasirea unei slujbe la stat. Salariu de minim 2000 de ron, sporuri, program scurt si eventuale treburi facute de la birou. Nu conta ca statul vinde tot ce poate vinde pentru a sustine un sistem bugetar supradimensionat doar pentru a oferi celebra mita electorala. Nu conta ca pentru a isi primi un bugetar un salariu de 3000 de ron trebuiau sa isi plateasca impozite macar 2 firme cu 5 angajati.

Cautand un pic am gasit evolutia salariului minim in ultimii ani:

anul 2009 (ianuarie - decembrie) - 600 RON (circa 142 euro)

anul 2008 (octombrie - decembrie) - 540 RON (circa 142 euro)

anul 2008 (ianuarie - septembrie) - 500 RON (aproximativ 140 Euro)
anul 2007 - 390 RON (aproximativ 114 Euro) - creștere 18%
anul 2006 - 330 RON (aproximativ 90 Euro) - creștere 6%
anul 2005 - 310 RON (aproximativ 85 Euro)
anul 2004 - 2.800.000 ROL (aproximativ 70 Euro)
anul 2003 - 2.500.000 ROL (aproximativ 65 Euro)
anul 2002 - 1.750.000 ROL (aproximativ 55 Euro)
anul 2001 - 1.400.000 ROL (aproximativ 55 Euro)

Departe de mine gandul ca este normal ca un salariu minim sa fie 55 de euro in conditiile in care orice cersetor are telefon mobil, in conditiile in care curentul il platim catre cehi, benzina o platim catre austrieci, gazele catre altii straini samd. Ar fi imposibil in conditiile in care statul ne-a amanetat pe toti pe perioada nedeterminata prin contracte de privatizare facute dupa bunul plac al unora.

Nu cunosc exact toate cifrele oficiale, dar imi vine greu sa cred ca din anul 2001 pana in anul 2009 productia Romaniei a crescut de 3 ori. Aici nu vorbesc despre valoarea PIB ului care a crescut artificial pe seama miliardelor de euro injectate de banci prin credite, doar in scopul unui profit imediat. Ca acei bani s-au dus strict pe consum si nu catre productie se vede acum.

Ne e ste greu sa fim obiectivi si sa realizam ca noi nu producem mai mult decat acum 5 ani, dar avem cheltuieli de 3 ori mai mari, solutii nu sunt multe, poate doar sa mai strangem cureaua un pic si sa muncim mai mult. In loc de asta preferam sa ne revoltam si sa cautam orice alti vinovati pentru situatia actuala, in loc sa recunoastem ca la fel de vinovati suntem si noi ce care am acceptat mirajul unor bani ieftini.

Privind alte cifre: evolutia raportului angajati - pensionari in perioada 1990 - 2009

Vedem urmatorul lucru

- in 1990 erau 8.142.000 de romani salariati si 3.577.000 de pensionari. Ceea ce insemna ca 2.27 salariati platesc un pensionar

- in 2009 erau 4.595.000 de salariati si 5.700.000 de pensionari. Ceea ce inseamna ca

fiecare 0.8 salariati trebuie sa tina un pensionar, si ne miram de ce nu sunt bani pentru pensii si salarii.

Din cei 4.595.000 de salariati, care in mod normal nu cred ca sunt mai mult de 4.000.000 (fiecare om angajat fie si o luna in anul 2009 a fost trecut la salariati) sunt peste 1.200.000 de oameni care lucreaza la stat. mai sunt probabil vreo 2.000.000 de oameni care au functii de birou sau de conducere si raman aproximativ 2.000.000 de oameni in productie care trebuie sa tina o tara in treaga.

Cati salariati si cate firme trebuie sa isi plateasca darile pentru a sustine o pensie de peste 10.000 de ron a unui magistrat. Toata stima pentru munca unui om, poate ca ea face mult mai mult, dar nu se poate sustine la ora actuala.

Partea proasta este ca indiferent cine va veni la putere, situatia va fi cam aceeasi, minuni nu se pot face peste noapte si pana cand nu vom avea macar 6 - 7 milioane de angajati din care macar 4 milioane sa produca ceva real, vom sta cel mai probabil la mila imprumuturilor externe, timp in care cursul va urca.

Mai inghitim in sec si mai spunem un "Doamne Ajuta!"

Vine politia!

2010-08-31T12:17:00.000-07:00

Norocul sau nenorocul m-au facut sa fiu mai mereu pe drum...

Si ce gasim pe drumurile noastre?

Ati ghicit, fosti militieni deghizati in politisti.

Uneori mai gresesc si eu, alte ori au si ei pofta de ceva dulce, precum ursul care se linge pe degete de miere, dar sa vedem cam ce putem pati.

Cand eram pustan eram expert in radare, chiar daca aveam o saracie de dacie si suflam mai mereu in jiglere si in ce mai stiu eu ce... dadeam in ele ceva de speriat si la un momentdat aveam colectie de amenzi de radar platite.

Apoi am mai crescut si uite asa m-am smecherit cum se spune, prostii adica.

1. Prima bucata

Ma opreste politia in timp ce vorbeam la telefon, ma trage pe dreapta si imi spune de ce m-a oprit. Linistit ma dau jos din masina, bag mana in buzunar si scot telefonul:

- Care domnule? Asta? Am un tic nervos si uite asa ma scarpin cu el la ureche, aveti vreo problema?

Moare ala de oftica si imi spune ca nu purtam centura:

- Sigur va inselati, eu si cand dau cu spatele port centura, deci exclus sa nu fi purtat acum centura, nu v-ati uitat bine va asigur.

Se apuca tacticos si imi scrie procesul verbal, nu gaseste martor si drept urmare ii fac contestatie la tribunal si ma prezint cateva luni mai tarziu.

Dau acolo de o judecatoreasa care probabil nu a putut rezista farmecului meu personal si imi anulea amenda.

NU aveti idee ce mandrie am avut atunci, ca in cele din urma omului de rand i s-a facut dreptate pe nedrept, ca sistemul a fost infrant, alea alea....

2. A doua bucata

Iarasi ma opreste politia de centura.

Relaxat ii explic politistului ca o purtam stiind ce avea sa urmeze

Ma prezint regulamentar la tribunal, si surpriza... dau peste aceeasi judecatoreasa. Cum am vazut-o cum am stat relaxat, doar era prietena mea, treaba era ca si rezolvata, mergeam la sigur.

Se uita pe sub ochelari la mine si spune:

- Domnule Andrei, nu cumva ai mai fost pe aici acum vreun an?

- Da, zic asa usor cu o voce blanda si inghitind in sec.

- Aham, inteleg spune ea... va ascult:

Am incercat eu sa ii povestesc moartea unei caprioare, sa ii recit din Luceafarul si alte lucruri de genul asta, dar nimic. Mi-a dat un mare reject.

Deja acum m-am simtit un pic lovit in aripa, dar mi-am lins ranile si am mers mai departe, inca nu imi luase nimeni carnetul

3. M-a luat radarul in localitate

Intr-o dimineata de frebuarie parca, ma cheama un prieten la taica-su in birou, era un pic afumat dupa cateva pahare de vodka (prietenii stiu de ce in timpul zilei, pentru ca nu miroase) si ma roaga sa il duc pana la Costesti la 50 de km de municipiu. Dar sa ne grabim ca trebuie sa ajunga la o licitatie.

Cum nu aveam cu ce sa dau noroc mi-am luat o bere si am ciocnit.

Am plecat in viteza mare spre Costesti si nu am ajuns bine ca... poc. M-a oprit radarul.

Ohooooo, zice agentul, unde va grabeati? Asa se merge in localitate? Va retin permisul.

Hai domnule ca nu am mers asa tare:

- Comunicati viteza pt ......

- 126 km/h pe strada cum naibi o mai fi chemand-o.

Iarasi inghit in sec si il strecor pe Caragiale in talon (Eminescu nu aveam ca as fi percutat).

- Stati cuminte ca sunt cu sefu spune.

Hai domnule ca se apropie pranzul ii zic.

- Nu, nu, am mancat deja imi pare rau...

Eu tot incercam sa il induplec la care el intreaba: "Ati baut ceva?"

- Eu? Nu am cum, ca am hepatita (pe asta o stiu de la alt prieten)

- Ia suflati!... si dupa ce suflu ma roaga respectuos sa merg la masina.

Nu mi-a ramas decat sa bag capul intre urechi si sa merg spre masina.

Si uite cam asa scurt am ramas fara permis. Am depus contestatie a doua zi si in ziua de azi, dupa un an si jumatate inca am permis fiind la recurs...

Prietenul meu a incercat in zadar sa ii ecplice judecatorului ca nu puteam avea viteza respectiva, ca daca as fi avut atat real, pe kilometraj ar fi trebuit sa am in jur de 140km/k, lucru de altfel cam real, ca tot nu mi-a anulat procesul verbal.

4. In intersectie

Veneam de la Brasov acum vreo 3 saptamani si la intrare in Campulung aproape de un semafor vad doua ambulante ca vin din spate. Le fac frumos loc tragand pe dreapta, ma pun in miscare dupa, semaforul era inca verde si cum cel din fata mea trasese prea pe dreapta, am iesit inaintea lui din intersectie.

Se gaseste Garcea la 50 de m distanta sa ma opreasca. Ma dau jos din masina ii dau actele si el imi spune sa merg la masina.

- Dar am chef sa fumez o tigare, aveti vreo problema?

Incepe el sa ma intrebe cum am facut eu sa ies inaintea lui din intersectie, ca sigur am calcat linia continua.

- Bai nene, esti nebun? NU ai vazut ce s-a intamplat? Fac loc ambulantei ca poate trecea ala cu bolnavul si ies din intersectie inainte lui pentru ca a fost prea moscait si in plus eram in intersectie, cum naibii sa trec linia continua daca eram deja in intersectie?

Nu a apreciat el prea mult explicatia mea si da verdict:

Ai depasit pe linia continua!

Imi face el proces verbal pictat scurt in 30 de min si iar raman fara permis.

Pe asta sincer sa fiu, daca eram cu vreo 30 de kg mai mare il ciufuleam un pic.

Bineinteles ca am depus iar contestatie si am proces la anul.

Acum sunt convins ca din 2 procese pierd cel putin unul. Tragedia ar fi sa nu le pierd pe amandoua ca raman pieton 180 de zile.

Nu imi ramane decat sa astept o minune ceva...

De ce vreau eu sa fiu Batman?

2010-08-25T12:19:00.000-07:00

Stateam deunazi si ma gandeam...

Daca as putea fi mare si tare... ce as fi?

Daca as putea salva lumea... cum as face-o?

Daca as putea fi oricine as vrea, cine as fi?

As fi Superman? As fi omul de fier? As fi Spiderman?

Nici vorba... As fi Batman.

Hai sa ii comparam un pic:

Superman poarta chiloti peste colanti... ce poti comenta aici? Un pic cam gay parerea mea, dar cine sunt eu sa comentez, in timp ce Batman are un costum negru, misterios, puternic.

Superman a trait la tara, in timp ce Batman e baiat de oras, invatat cu lucrurile frumoase si petrecerile.

Superman alerga de ii sar capacele si zboara cu mana intinsa... in timp ce Batman se da cu Batmobilul, un fel de Q7 al lui Gotham City, ce Q7 mai tare, Bentley, sau nu Bentley ca din ala are Irinel si e penibil, ce sa mai incolo si incoace, ati inteles ideea, ultima fitza.

La capitolul munca, Superman e ziarist si nu are in dotare decat un creion si un carnetel si in plus nu il baga nimeni in seama in timp ce Batman e mare patron.

Daca vorbim despre viata sociala nici nu exista termen de comparatie, unul nu are prietenii absolut deloc si moare in fundul lui Jane, si din cate tin minte au trecut multi ani pana a reusit sa o pupe timid, in timp ce celalalt e nevoit sa isi selecteze prietenii si e incojurat de multe femei care ii dau tarcoale.

Fiind liliac, ala mare si negru lucreaza mai mult noaptea, nu trebuie sa se scoale cu noaptea in cap ca sa salveze lumea, raufacatorii stiu asta foarte bine si asteapta sa se faca seara, nu prea isi permit sa il deranjeze in timpul zilei.

Daca as fi Batman, nici nu as avea nevoie sa fiu aratos, doar am masca pe fata, probabil singura conditie ar fi sa nu am capul patrat.

Uita de telefoane mobile si de laptop-uri... sigur sunt invechite in comparatie cu ce are Batman... satelit, gps, rds, ups... toate la un loc in timp ce Superman vorbeste prin cristale, de parca ar fi la vreo sedinta de spiritism, si daca imi aduc eu bine aminte mai vorbeste si cu mortii, hai ca asta e deja dus cu capul.

Tot ce mi-am dorit eu sa fac cand eram mic ala negru le face, se da cu franghia, se da cu rolele, cu patinele, cu skateboardul, cu avionul, cu parasuta (nu cumva sa va ganditi la prostii...).

Si lista ar putea continua, dar acum e prea dimineata si pe motiv ca nu am baut cafeaua nu le tin minte pe toate, dar cum imi aduc aminte cum revin...

In limbaj urban "e smecher frate, Batman asta..."

Acum, sa nu intelegeti ca as dori sa fiu vreun soarece cu aripi, doar spuneam asa ca idee, daca as avea de ales, ce as alege.

Semnatura

Batman

MORALA IN AFACERI

2010-07-18T00:50:00.000-07:00

In randurile care urmeaza vreau sa vorbesc un pic despre moralitatea in afaceri.

Vom exclude de la bun inceput lucrurile ilegale...

Am intalnit in activitatea mea fel de fel de oameni, unii cu o conduita morala puternica si altii cu conduita morala mai putin puternica, mai felxibila ca sa spun asa.

In timp ce o duduie imi spunea ca ea nu ar putea vinde in viata ei un produs in care nu are incredere sau un produs pe care nu il cunoaste, alte persoane au spus ca ar vinde si c..at ambalat daca s-ar vinde.

Initial am dat dreptate femeii de mai sus pentru taria cu care isi apara convingerile si pentru faptul ca ea are incredere in primul rand in ea. Tot asa aveam impresia ca doar anumiti oameni fac rabat de la calitate si de la ceea ce cred ei in afaceri, dar m-am inselat.

Sa va dau un mic exemplu:

O fabrica de mezeluri sa spunem ca printre sutele de produse pe care le vinde are si urmatorul produs: carnati.

Treaba la prima vedere este cat de cat simpla: la carnat ai o reteta pe care trebuie sa o respecti, esti obligat sa o respecti si sa ai niste standarde de calitate, altfel de inchide DSP (Directia de Sanatate Publica). Scoti carnatul la vanzare si astepti sa se vanda.

Dar surpriza: carnatul tau nu se vinde.

Ce naibii are iti spui?

Te duci si il gusti si vezi cum e carnatul poate a gresit careva ceva, dar carnatul e bun, chiar foarte bun. Bai sa fie iti spui iar, am cel mai bun carnat si nu se vinde. Cum e posibil?

Pana cand afli din piata ca tu ai cel mai scump carnat si de asta nu se vinde, toti ceilalti vand carnatul cu 5 lei, doar tu il vinzi cu 7 lei.

Stai asa iti spui.... Astia au descoperit mersul pe jos? Au reinventat roata? Nu poti scoate carnat la 5 lei, e imposibil.

Incepi si sapi un pic mai adanc si incepi sa vezi adevarul. In timp ce tu pui produse bune in carnat altii pun resturi, retururi, un pic de E uri pentru culoare si eventual ceva apa ca sa castige la greutate.

Prima reactie va fi sa fii consternat, surprins si infuriat in acelasi timp, cum se poate ca aia sa isi bata joc de clienti in timp ce tu oferi un produs bun?

Imediat cum vei reusi sa depasesti aceasta dilema usturatoare te vei afla in fata altei dileme:

Ce fac? Opresc linia de carnati si trimit oamenii acasa sau incep si eu sa fac carnati prosti?

Daca ii trimit acasa astia raman fara slujba. Am de platit si ratele la utilajul de ambalat carnati, am rate si la malaxor. Ce naibii ma fac acum? Eventual ca sa iti usurezi situatia vei spune ca tu vei face un carnat prost mai bun decat al concurentei.

Si uite asa omul nostru isi rezolva singur problema.

Care este morala povestirii? In afaceri e simplu, daca un lucru se poate face se va face, daca nu il faci tu si nu profiti de pe urma lui se va gasi altul care sa profite si sa il faca. Scapa cine poate.

In lipsa unui control strict din partea celor care trebuie sa ne protejeze interesele, adica STATUL ROMAN, comerciantii si producatorii vor lasa stacheta pana la limita posibila pentru a micsora preturile si a maximiza profitul. E suficient ca unul sa faca un carnat mai ieftin, altul sa faca un tricou mai prost, un pantof care se strica mai repede samd.... ca dupa aceea toti vor fi nevoiti sa coboare stacheta daca vor dori sa ramana pe piata si sa vanda in continuare.

Cum ambalajul si campania vand cel mai bine, calitatea va ramane pe planul secund.

CUPONIADA

2010-07-18T00:14:00.000-07:00

Ati simtit vreodata ca e prea mult? Ati simtit vreodata ca ajunge?

Ei bine au asta simt... m-am saturat de cupoane, de extrageri si de bonusuri.

Merg la benzinarie la Agip, imi da cupon de genti, merg la alta benzinarie imi da cupon de masina, merg la alta benzinarie imi da alt cupon de genti. Mai nou am la alta de razuit si daca nu am castigat particip la nu stiu cer naibii mare prostie si aberatie.

Merg la Kaufland imi da cupon de naiba sa ma ia, merg la Real imi dadeau cupon de catei dupa care au trecut pe cupon de tigai. Norocul meu ca nu am reusit sa intru si la materiale de constructii, pardon Bricolaj ca acolo imi dadeau cupon de benzina :)).

Am inceput sa le spun deja: Ajunge, nu mai vreau, nu imi trebuie nici un fel de cupon, nu vreau pomana, nu am chef sa imi umplu torpedo ul de la masina cu zeci de promotii.

Tineti minte vremurile de dupa revolutie cand te duceai la ALIMENTARA sa iei bere sau mai stiu eu ce la sticla? Plateai garantia la sticla si iti dadea o hartie cu o stampila pe ea si ceva scris. Nu sunt sigur dar am impresia ca asa s-a nascut primul cupon.... Urata idee....

In mod sigur mai sunt sigur alte sute de promotii pe baza de cupoane la ora actuala la care refuz pur si simplu sa ma gandesc.

Dar ma pot gandi la urmatoarea scena:

Un birou mare corporatist al unui mare PR, CEO AGA sau CACA de la vreo multinationala care si-a facut mila si de tara noastra si a binevoit sa deschida un sediu si la noi in tara. Se uita pe graficele lunare de vanzari, se uita la vanzarile concurentei si face ceea ce numeste el STRATEGIE. Adica el este un mare vizionar care stabileste mersul lucrurilor, pardon TRENDUL.

Domnul descris mai sus gandeste ceva de genul: Cum sa fac eu sa mai atrag niste jumuliti catre noi sa ii mai fac un pic de bani, sa ii iau de la concurenta sa ii aduc catre noi? Ce ar putea atrage pe niste jumuliti?

Pret mai mic? - Neah nu ii ajung 2 lei diferenta la un salam, ce naibii face el cu 2 lei, nici tigari nu isi ia. Ii trebuie altceva jumulitului, trebuie sa il impresione.

Produse mai bune? - Neah da-l incolo ca tot moare, nu o fi sa traiasca vesnic.

GATA STIU, ii dau jumulitului ceva gratis, moca. Ii dau mii de euro, ba nu, ii dau sute de mii de euro. Ii dau vacanta la Bulgari, ii dau pensie pe viata, ii dau salariu, ii dau casa. Pfiuuu fir-as al naibii ce destept sunt sa vezi ce de jumuliti prind, fac un afis mare cu premii in valoare de sute de mii de euro, ca n-a vazut taranu in viata lui atatia bani la un loc. Sigur nu isi va pune problema de ce am eu nevoie de o asemenea campanie ca sa il atrag, si ca in mod sigur asta imi incarca costurile, dar atata timp cat ii dau saracului ceva gratis l-am prins.

Ia sa fac eu un buget scurt:

Premii - 100.000 euro

Promovarea campaniei - 500.000 euro

TOTAL - 600.000 euro

Bun, bun sigur imi intra mie inca 5000 de jumuliti de la campania asta ca fac banii de campanie.

De ce ne plac noua atat de mult lucrurile gratis?

Habar nu am... Poate pentru ca avem cu totii pretentia sa ne imbogatim peste noapte. Poate pentru ca ne place pomana. Poate pentru ca nu avem respectul de sine ca al altora si pretentia de a reusi singuri in viata.

De asta poate ne place atat de mult Bingo, poate de asta ne place asa mult sa jucam la loto. Personal mi se pare de o mie de ori mai corect jocul la loto decat Cuponiada.

Traiesc cu senzatia ca ne vom transforma in tara cupoanelor....

viitor de aur tara noastra are

2010-06-21T20:55:00.000-07:00

Ehe, parca va e dor de vremurile acelea nu? Chiar aveau un sens atunci si parca te cuprindea un spirit patriotic cand auzeai aceste cuvinte. Ajunsesem si noi sa credem... Dar pe vremea aceea eram condusi dupa ideea: Fericiti cei saraci cu duhul.

Nu mai vroiam sa il vedem doar pe Cristian Topescu la televizor. Vroiam video, vroiam Bruce Lee, vroiam Ciccioolina, vroiam portocale, vroiam blugi, vroiam crema de ras, vroiam Germania cu alte cuvinte "The whole nine yards" cum ar spune americanul sau "tacam complet" cum ar spune romanul (sa nu cumva sa va ganditi la prostii ca jar mancati).

Eram precum catelul meu care atata timp cat isi primeste ratia zilnica de mancare este fericit. Probabil ar fi mai fericit daca l-as scoate un pic din curte si i-as da voie sa se joace cu alti catei. Dar el nu are de unde sti treaba asta, eu trebuie doar sa am grija sa nu il scot din casa si sa nu vada cum e cu alti catei. Bineinteles ca e posibil ca uneori sa fie mai nervos si sa nu stie de ce. Cu toate astea nu ma voi lasa infrant de sentimentul de mila si tot nu ma voi duce cu el afara. De ce? Pentru ca imi este mai comod asa si sunt egoist. Il vad fericit cu ceea ce ii ofer, cu minim de efort din partea mea.

Va fi el mai fericit daca il scot afara si ii ofer mai mult?

Dar daca va fi la fel de fericit cand il scot afara, si nu ii va mai ajunge sa il tin doar in curte? Daca va fi o obligatie din partea mea sa il scot afara altfel catelul meu va fi vejnic nervos si agitat? Doar nu oi fi nebun sa ma leg singur la cap.

Concluzia e relativ simpla: atata timp cat ceva functioneaza iti este mai comod sa lasi lucrurile asa decat sa le schimbi, probabil de asta si conducatorului suprem ii era mai usor sa ne tina un pic din haturi ca pe boi.

Si cu toate astea de ce ne-am dorit noi mai mult decat ne oferea conducatorul nostru?

Raspunsul este pe cat de simplu pe atat de complex: EVOLUTIA

Este in firea naturii si in firea umana sa evolueze. Problema este ca nu intotdeauna evolutia duce la progres, uneori este posibil ca evolutia sa duca intr-un drum infundat. Sunt convins ca daca studiem natura gasim numeroase exemple ale evolutiei ajunsa la capat de drum.

Dar cum este posibil?

Pai uneori pana si natura se dovedi a fi mult prea performanta pentru vremurile ei, uneori evoluand atat de bine ca a evoluat prea mult. Adica uneori pisica aia mica ce mananca soareci, se transforma in ceva mai mare ce mananca animale din ce in ce mai mari si tot asa. Pana cand se trezeste regele junglei, cel mai tare din parcare. Singura problema este ca s-a cam golit parcarea si nu prea mai are ce manca, a mancat atat de bine ca nu mai e nimic de mancat, si de aici nu prea mai are in ce sa se transforme. Odata ce ai fost mare nu mai poti fi mic, odata ce ai mancat caprioare nu te mai saturi cu soricei, ai nevoie de bizoni chiar, sau ceva si mai mare, numai ca nu s-a inventat inca animalul ala care sa il satisfaca pe regele junglei. Si risti sa ajungi mancare pentru furnici... tragic si ironic in acelasi timp.

In acest moment eu ca om muritor ce sunt ar trebui sa imi fac o retrospectiva si sa incerc sa ma situez cat mai bine pe o scara ierarhica. Acum urmeaza dileme morale. Ar fi bine sa fiu furnica sa mananc tot si sa ma pierd in multime? Sa fiu soricel si sa fiu mancat de pisica? Sa fiu ceva mai mare? Poate o caprioara sprintena? Neah aia nu e bine ca o mananca vanatorul cel mare si rau. Ce naibii... o viata am vreau sa fiu mare si tare, cativa ani macar sa apuca si eu sa fiu tare in parcare. Ce va fi dupa mine conteaza mai putin, sa se descurce si singuri... Vreau sa fiu rege pentru o zi!

Stai ca nu mai inteleg nimic. Cum e bine sa fii? Sa supravietuiesti in mocirla si in mediocritate sau sa fii o tare si meteoric?

Raspunsul nu il poate da nimeni... supravietuieste cel care se adapteaza mai repede. Cu cat iti realizezi mai bine conditia si intelegi ce se intampla in jurul tau cu atat te poti adapta mai bine.

Si uite ca am evoluat si noi mai greu decat altii dar am evoluat. Am scapat de conducatorul suprem si am inceput sa avem ceea ce ne dorim. Am inceput sa ne cerem drepturile am inceput sa fim si noi in randul lumii. Un pic cate un pic am primit si portocale. Cand portocalele nu au fost de ajuns am primit mai mult, am primit si blugi. Cand blugii nu au fost suficienti am primit video. Cand video nu a reusit sa ne satisfaca am primit televiziune prin cablu. Cand televiziunea prin cablu nu a mai fost solutia am primit excursii in Europa. Cand Europa a inceput sa para prea mica am inceput sa primim masini. Cand o masina a parut ca e prea putin am primit case. Cand nici casele nu au mai fost cine stie ce si parea ca aveam lumea la picioare si putem vorbi de la egal la egal cu Tokyo, New York si Parisul a venit vremea scadentei. A sosit momentul sa platim.

Dar ce sa platim?

Sa platim toata ignoranta noastra. Sa platim pentru ideile noastre sa platim pentru ca am crezut in banii lor ieftini, sa platim pentru ca ne-am grezut egalii lor, sa platim pentru pretentiile pe care le-am avut. Cum puteam noi crede ca in cativa ani puteam trece atat de usor de la vata la tampoane. Cum puteam noi crede ca in atat timp puteam trece de la suflat jigler ul Oltcit ului la Mercedes. Cum puteam noi crede ca in atat timp puteam trece de la vacantele noastre petrecute la tara printre rasaduri si legume la vacante insorite?

Pai nu putem asa usor totul are un cost. Care este costul nostru?

Pai cum sa explic eu mai simplu: Noi am avut de ales din mai multe variante. Nu le stiu pe toate pentru ca nu sunt atat de erudit. Dar va pot spune ce am ales.

Am ales un butoi imens pe care scrie UE. este compus din 2 degete de miere si restul de.... va imaginati voi cam de ce anume... ii simtiti gustul de fiecare data cand scoati bani din buzunar la banca, de fiecare data cand se scumpeste motorina, de fiecare data cand se mai scumpesc gazele, de fiecare data cand se scumpeste curentul si Vodafone si Orange si CEZ si Rompetrol si Carrefour si lista e mult prea lunga.

Am ales visul american si acum ne trezim la realitate... Realitatea care ne obliga sa vedem ca ai nostri ne-au vandut pe un pumn de dolari. Au vandut tot ce s-a putut, au semnat cu diavolul si ne-au dat pe mana lui.

Aparent a fost frumos dar acum avem de tras. Daca vom fi invatat destul din aceasta lectie va fi bine. Daca o vom lua de la capat asa cum am mai facut-o vom avea o sansa. Daca nu ne vom agata cu dintii de niste amintiri ale unor ani in care totul parea atat de simplu atunci mai poate fi bine.

To be continued....

Ritual de cumparaturi

2010-04-10T12:55:00.000-07:00

Ritual numarul 1

Ea el si cu un plod.

EA: o blonda trecuta de perioada de glorie. Un pic depasita de cursul evenimentelor, dar cu toate astea, peste limita legala la cântar. Adica cum sa va explic eu: dacă ar fi fost masina atunci ar fi trebuit condusa cu permis categoria C, desi personal nu imi dau seama cine s-ar incumeta la o sarcina asa grea. In ciuda descrierii de mai sus, femeia din povestirea noastra da dovada de un curaj nebanuit, anume poarta haine mulate, mult prea mulate pe corp, asta sau nu are oglinda in casa. Dar destul despre ea, ca nu e doar ea in poveste.

EL: el este suplimentul de viteza de langa ea. Mai scund de cat ea ca un mic ascultac obedient. Adica cum sa va explic eu sa intelegeti, daca ea ar fi fost Basescu, el ar fi fost Boc. Ceva ceva totusi nu am reusit sa inteleg. Cum a reusit baiatul din poveste sa ridice talia pantalonilor peste buric, lucru cel putin dureros in opinia mea si total neproductiv pe linie de reproducere. In rest mimic deosebit, un tip banal crescut la umbra unui salcam sau ceva de genul.

Plodul: un Emo cu cosuri crescut de a lui mama, in cautarea unei fete care sa ii placa si lui la fel de mult cum ii va place si mamei lui.

Ei, cei trei aveau de desfasurat un ritual. Acela al cumparaturilor pentru sefa de trib. Din ce am putut eu sa imi dau seama cautau in cort, pardon o rochie pentru senzatia blonda. Se citea in ochii lor ca si celor doi le place orice ii place si ei. Scopul lor era acela de a o vedea multumita. Dupa indelungi cautari fara rezultate el si-a facut curaj si a luat-o de mana ca sa o impace. Curajos gest.

Pamflet inspirat din fapte reale.

Ritualul numarul 2

Mai departe ceva de mai mare senzatie. In timpul in care asteptam cuminte in fata unei cabine de proba, cr credeti ca mi-a fost dat sa vad in fata ochilor langa un raft cu haine? Nu aveti cum sa ghiciti, va spun eu:

Doua blonde se filmau, cand una cand alta, cu schimbul, erau de a dreptul fascinate una de cealalta.

Sa va descriu pe cea care iesea mai mult in evidenta. Era atat de roz incat sunt convins ca toata saptamana, daca nu cumva tot anul s-a uitat zi de zi la Hannah Montana, avea si codite puse. Ce sa mai o papusa (in viziunea ei), o adevarata Powerpuff girl in marime naturala. Ei bine, fetele banuiesc eu ca se filmau ca sa aiba dovada acasa cum ca au fost la cumparaturi si nu la agatat. Uite draga unde am fost azi, da draga la Mall, cum cu cine? Cu Loredana, doar cu cine era sa ma duc? Cum la care? La ala mare de tot. Off dar deloc nu ma crezi, uite ca am si poza facuta. Vezi ca scrie data pe ea, in dreapta jos.

Dar asta e doar o presupunere a mea, poate ca fetele vroiau sa aiba o amintire din Mall cand au fost impreuna, nu vom sti niciodata adevarul.

Neam de hoti

2010-04-06T11:43:00.000-07:00

A mai trecut un an peste noi si din pacate nu ne-am schimbat decat in rau.

Din pacate tot ceea ce vad in jurul meu, incepand cu politicieni si terminand cu oamenii care traiesc in jurul meu, nu face decat sa imi intareasca ideea ca suntem un Neam de Hoti. Cum asa va intrebati? Simplu... Hai sa dam cateva exemple.

Functionarii: Cu mic cu mare nu au decat un singur scop, acela de a servi interesului public. Buna gluma nu? Incepand cu momentul in care reusesc sa bea prima cafea nu isi vor folosi neuronii decat pentru a se gandi cum sa te mai stoarca si cum sa te faca sa te simti obligat sa ii bagi ceva in buzunar. Am sa va dau 2 mici exemple:

1. Deunazi (mai putin de 1 an) intra o duduie la mine in birou cu ifose de milady sau cum s-o scrie. Tranteste usa la birou si rotea niste chei de Cielo pe deget, norocul meu a fost ca vorbeam la telefon si nu a intrat direct in subiect. Pret de 10 secunde s-a abtinut sa nu bata din picior, dupa care a inceput sa roteasca si mai abitir cheile pe degete pana cand a fost sigura ca fac zgomot suficient de mare ca sa ma deranjeze atat pe mine cat si pe cel cu care vorbeam la telefon. Mi-am dat seama ca e groasa treaba si e rost de amenda, drept urmare am inchis telefonul si m-am prezentat respectuos "Saru-mana sunt baiatul cuminte, cu ce va pot fi de folos?"... "Sunt Joita Jupila mi-a raspuns si sunt de la Garda de Atmosfera, am venit in control"

Am instalat-o comod pe cel mai frumos scaun pe care il aveam, am scos paharele alea bune din dulap, o sticla neatinsa de apa pentru Craiasa Craitelor si am trimis dupa o cafea (de preferat cu mult zahar sa ii mai ia din amareala). Nu au trecut 5 minute ca mi-a si povestit cum a fost ea la alta tipografie si le-a dat o amenda de 200 de milioane. "Nu mi-a scapat niciuna din cele la care am fost fara amenda... Puteti suna sa intrebati...". Deja am sesizat ca gazela incepuse sa isi pregateasca terenul pentru salturi, ma pregatea sufleteste intai pe mine. Vazand ca e groasa treaba am incercat sa ma dau baiat de treaba si sa ma bag in discutii mai persoanele.... Cine stie poate ca imi voi folosi farmecul personal si o voi convinge sa nu imi dea amenda.... Rau am facut, pentru ca dupa alte 5 minute aflu ca are un credit de peste 100.000 Euro la care tocmai i-a crescut rata. Deja incep sa inghit in sec, gura imi e din ce in ce mai uscta.

Intre timp fata noastra blonda isi vedea de treaba si tot lingea la hartii. La un momentdat o vad ca se lumineaza la fata. Stai asa ca e de bine imi spun eu, nu i-am facut cu ochiul degeaba pesemne, urmeaza sa imi spuna ca sunt cea mai excelenta unitate la care a fost si ca totul e bine si frumos. "Ia uite fata formularul asta, ii spune colegei, nu are stampila, nici data trecuta pe el si nici datele soferului" dupa care ridica ochii din teancul de hartii si se uita la mine de parca ar fi strigat BINGO si spune "E nasol... nu aveti formularul de incarcare si decarcare al deseurilor nepericuloase, completat conform OG158/2006 cu completarile ulterioare... asta inseamna nici mai mult nici mai putin decat 200 de milioane de lei SAU ALTFEL". In timpul asta eu deja ma vedeam cu mana in gatul ei, ca atunci cand prinzi un hot cu mana in buzunarul tau si vrei sa il omori cu bataia intr-un exces de furie legitim. Dar stai asa, ca mai exista o scapare, e fata de treaba ce naibii, doar a spus sau altfel... sigur exista o portita, ne putem intelege, ce naibii suntem oameni.

- Haideti doamna ca nu am stiut de el, nu mi-a spus nimeni de el si am intrebat pe toata lumea incepand de la Agentia Aerului, pana la Garda de Atmosfera... credeti-ma ca nu sunt eu de vina.

- Nu stiu, nu am eu ce sa va fac eu trebuie sa trec ceva aici la rubrica asta ceva. Ce scriu eu aici? Ce ii spun sefului?

- Pai haideti sa vedem cum putem face, doar nu e ceva asa grav.

- Cum sa nu fie grav, nu ati auzit? 200 de milioane sau ne intelegem altfel. Intrebatii pe cei unde am fost ieri ca tot pe treaba asta i-am amendat.

- Pai si cum ar trebui sa ne intelegem? Daca imi dati 200 de milioane ii chem pe toti astia 15 care sunt la servici sa le explicati dumneavoastra cum vor lucra o luna neplatiti. E bine asa?

Deja se citea o satisfactie in ochii ei, ca si cum ar fi dat 777 LA CIRESICA, sau vreun careu de ASI la poker. Eu ma perpeleam de mama focului si nu stiam pe cine sa mai sun si cum sa o mai induplec. Ii tot povesteam ca ma cunosc cu mama cu tata cu sora si cu oricine mai imi venea in minte. Parea de neclintit asemeni lui Batman cand a prins raufacatorii ca vand droguri copiilor.

Mai ma daau pe langa ea, o mai intreb ce inseamna sau altfel (ce naibii doar stiu sa citesc printre randuri, nu m-a dat mama la facultate degeaba), dar ea nimic, trebuia sa isi mai joace inca un pic rolul de madonna.

Cand am vazut eu ca nu e de gluma cu duduia, ce sa fac? mai fac ce mai fac si mai ma dau de 2 ori peste cap si ma fac ca imi fac de lucru, si ma fac ca nu stiu ce fac si asa mai departe.

In timpul in care ea tot cauta prin acte primesc un telefon pe fix, la celalalt capat era o voce serioasa care imi cerea cu doamna Joita Jupila. Primul instinct a fost sa spun ca dansa nu lucreaza la noi, si dupa aceea am realizat ca era vorba despre Zana Zanelor (tot 2 nume care incep cu aceeasi litera). Ii spun... "Pe dumneavoastra va cauta doamna". Cu mana un pic tremuranda si ezitand pune mana pe telefon "Alo da. Da sefu... sunt la... pai sa vedeti ca nu au.... si eu ce trec la....? pai si....? am inteles"

Rosie de suparare inchide telefonul si imi spune: Astept sa va cereti scuze, de ce nu mi-ati spus de la inceput ca veti face o interventiune? Macar stiam cum trebuie sa fac... Eu ce naibii mai trec aici, dar ce credeti ca sunt venita de capul meu. Spuneati de la inceput si nu mai pierdeam timpul si stiam ce e de facut....

- Usor doamna ii raspund (deja simteam si eu ca mai imi curge un pic de sange in.... vene nu va ganditi la altceva), dumneavoastra de ce nu mi-ati spus ca veniti sa ma amendati, si va spuneam si eu de la inceput ca voi face tot ce imi sta si nu imi sta in putinta sa nu iau amenda sau sa dau "amenda". Credeti ca mie imi este usor sa platesc anual taxe si impozite si sa ma simt calcat in picoare?

Dupa care a urmat o discutie mai putin amicala (intre noi fie vorba Joita Jupila m-ar fi luat la bataie daca era barbat). Si uite asa a mai trecut un control pe langa mine.

Trei luni mai tarziu, a venit un nene cu fata de inginer, care mi-a explicat ca este de la aceeasi institutie si eu am onoarea de a le fi gazda primitoare inca odata. In mod evident acum aveam acel formular pregatit, dar nu aveam alt formular nementionat in nici o discutie de catre stimata doamna Joita Jupila. M-am certat si cu nenea asta care imi explica ca orice formular publicat in Monitorul Oficial este cu regim special si trebuie musai sa il cumpar de unde vrea muschiul lui, muschiul cu care scrie cu pixul (advertising se numeste asta). Mai departe nu va spun scenariul ca este asemenea unui film prost cu repetetitie. Eu jucam in "Die Hard 2", eu eram actorul principal si singurul care am ramas pentru continuare... nu s-au schimbat decat baietii cei rai, aia cu pixuri amenintatoare.

Hai ca mi-am tras portia de sperietura cu 200 de milioane sau altfel pentru mult timp.

2. Inainte de paste ma intalnesc cu un domn mai cocosat pe strada care mergea ca si cum ar fi biciuit de catre nevasta de la spate. El mergea spasit in fata atarnand inspre inainte (probabil din cauza celor 2 plase pe care le avea in maini: una de ceapa si una de praz... nu am inteles combinatia sincer sa fiu), si dau sa il salut ca sa ii inveselesc ziua:

- Sa traiti domnu' Blajin.

- Sa traiesti mai Octaviene... Ia, ia ... ia stai tu un pic. Se uita la ceas si imi spune in continuare... Sa ma suni dupa pasti ca trebuie sa ne vedem.... Se face anul, trebuie musai sa trec pe la tine. Moment in care cred ca un pic un pic mi s-a schimbat mimica fetei si ii raspund.

- Bineinteles domnu Blajin, oricand pentru dumneavoastra doar stiti.

Si cam asta a fost discutia. Dar acestui domn (gentelmen in comparatie cu j.... cei din povestea de mai sus) ii acord niste circumstante atenuante, si haideti sa va explic de ce:

Acum multi ani cand i-am fost prima data gazda, a avut bunavointa de a imi explica cateva lucruri din chintesenta vietii, din rostul lucrurilor si anume:

Mai Octaviene, hai sa iti explic: Eu te vad pe tine ca esti corect, vad ce fel de oameni sunteti ca nu aveti bube, dar nu te pot lasa asa fara nimic. Cum ar arata sa plec eu de la tine fara amenda? Ar spune sefu' ca am ascuns ceva si ca avem ceva de impartit impreuna, si ne mai trezim cu vreo minune de control dupa noi.... Asa iti dau si eu cea mai mica "penalizare" de 8 milioane si inca jumate pentru fondu de protocol.

- Pai nu era de 5 milioane cea mai mica "penalizare"?

- Ho ho ho, aia era demult mai Octaviene, nu stii nimic, lasa asa cum iti spun eu ca e bine si data viitoare vorbim tot amandoi. Si daca mai e ceva intre timp ma suni ca doar te cunosc acum.

Si uite asa mi-am facut eu un prieten pe viata (sau macar pana iese la pensie) cel putin o data pe an. Dar zau daca imi pare rau de bani, simt si eu prima data ca fac parte din sistem si ca am si eu un scop in tot acest sistem maret pe care in mod sigur nu voi ajunge vreodata sa il inteleg pe deplin.

Stati o secunda sa trag aer in piept. Ma ia cu ameteli numai cand imi aduc aminte de 200 de milioane sau altfel.

Cam lunga povestea mea, dar ea nu se termina aici. Aceste 2 exemple sunt marunte in comparatie cu altele, dar pe acestea le-am trait eu. Sper sa ajungem si la alte episoade cu PARLAMENTARI, DIRECTORI, MEDICI si chiar si simpli lucratori, simpli palmasi, daca voi avea timp, in incercarea mea de a va face sa intelegeti de ce cred eu ca suntem un neam de hoti si ca intr-o oarecare masura ne meritam soarta.

TO BE CONTINUED....

Visul meu este sa fiu cal

2009-09-18T12:13:00.000-07:00

Da da,

Ai citit bine, visul meu este sa fiu cal, si nu orice cal de caruta sau de sareta ci un cal liber.

Deunazi stateam si ma gandeam ce mi-as dori sa fiu, reflectand la starea mea de om stresat ce sunt, si am ajuns la o concluzie simpla: tot ce mi-as putea dori ar fi sa fiu un cal liber. De unde pana unde cal? Pai foarte simplu:

Daca as fi cal, mi-ar fi probabil foarte simplu sa fiu multumit, ca sa nu spun fericit.

Calul are nevoie doar de o pajiste verde pentru a fi fericit, de preferinta cat mai mare si cat mai intinsa.

Calul mai are nevoie de vreo 2 copaci care sa ii faca umbra in zilele toride.

Calului ii trebuie un raulet cu apa rece de munte care sa ii potoleasca setea dupa ce a alergat pe pajiste.

O iapa care ii va darui un manz, eventual doi (mascul si femela) il va completa pe cal.

Mai tarziu calul nostru ii va arata manzului tot ceea ce trebuie sa stie despre pajiste, despre copac, despre rau si mai tarziu despre iepe.

Vedeti ce usor e sa fii un cal fericit? Nu iti trebuie bani, nu iti trebuie servici, nu iti trebuie masini, nu iti trebuie faima, bogatie si altele. Tot ce iti trebuie e un strop de liniste si o iapa langa tine.

In timp ce cei mai multi dintre noi suntem cai de caruta nu de dam seama cum e sa fii un cal liber.

BARCELONAAAAA

2009-08-05T12:33:00.000-07:00

Off dulce Barcelona,

Ai fost vreodata la Barcelona?

Mai bine ca n-ai fost, lasati-o toata doar pentru mine, sa se bucure doar sufletelul meu de ea.

Cum sa incep eu a va povesti despre Barca?

In primul rand sa va dezvalui un amanunt despre ea, Barcelona este orasul cu cele mai multe particule de droguri in aer, poate de asta aerul este asa dulce si totul e frumos si roz.

De cum te-ai dat jos din autobuz, pardon troleibuz, stai mah ca asta era in alta poveste, parca aia cand mergeam eu la tara, sau nu. In fine, cum te-ai dat jos din cosciugul ala de metal numit avion WIZZ, simti ca esti in alta parte. Iesi speriat din aeroport si taximetristii nu tabara pe tine sa te duca unde stiu ei mai bine. Dau sa ma sui in primul taxi si sunt indrumat politicos catre taxiul din fata, nu cumva sa isi fure clientii unul altuia.

De la aeroport la hotel taxiul te costa cam 34 de euro, pentru vreo 17 km. Baietii aia au fel de fel de suplimente la pretul de baza: suplimet de aeroport, supliment de noapte, supliment de bagaje, supliment de persoane dar sincer sa fiu mereu am dat banii cu zambetul pe buze, doar eram bucuros ce naibii, ajunsesem in Barcelona.

La hotel in mod sigur te intampina o duduie cu cercel in buza (posibil si prin alte parti, dar eu nu am verificat) care zambeste frumos si spune hollaaa, stiu ca nu pare cine stie ce dar eu nu am limba ei, adica nu am invatat limba ei, pardon a lor ca sa ma exprim la fel. In prima seara nimic nu conteaza, esti obosit, ai putea la fel de bine sa dormi in cort pe plaja, dar nu este momentul inca pentru plaja, acolo ajungem mai tarziu.

Dimineata servesti micul dejun inclus in pret care este pe placul nostru: multa mancare si moca. Multumit de mine la cat i-am tras in piept cu mancarea de dimineata iau la trap orasul. E si pacat din punctul meu de vedere sa nu mergi pe jos ca sa admiri orasul si naturaletea lui. Treaba asta nu dureaza mult ca dai in magazine si realizezi ca oamenii aia traiesc pentru turisti si pentru a le vinde turistilor ceva, orice nu conteaza ce; cum spunea un prieten: ace brice si carice, daca se poate in culorile FC Barcelona.

Oamenii sunt parca mai frumosi decat la noi, cu fruntea descretita si fiecare se simte bine in pielea lui indiferent de hainele cu care este imbracat; pana la urma asta conteaza. Cand ii vezi parca ti-ai dori sa te muti acolo. De ce este important sa te simti bine in pielea ta? Simplu: pentru ca doar asa poti evolua, depasind complexele cotidiene si fiind miscat de dorinta de autodepasire, fara sa te intereseze de cel de langa tine cu ce e imbracat, pe cine a regulat sau ce a mancat aseara, si sa faci toate astea intr-o armonie cu cei de langa tine. Ideea este simpla defapt: fiecare isi vede de treaba lui si numai de a lui. Daca in oraselul nostru am vedea specimenele care umbla pe la ei pe strazi am sta in loc sa ne minunam cate juma de ora, dupa care am da fuga la servici si am povesti alta jumatate de ora tuturor colegilor ce am vazut noi si ce obsedati traiesc printre noi. Realitatea fiind defapt alta: nu aspectul unui om il defineste ci mult mai multe lucruri, omul fiind alcatuit dintr-o insiruire de calitati care trebuiesc puse in valoare.

Sa va dau un exemplu mic: intri intr-un magazin si iti iei un tricou sa spunem, la casa ce gasesti? Cea mai urata aratare posibila: un tip slabanog cu par vopsit aranjat sub forma de creasta, are cel putin 10 cercei pe fata 3 intr-o ureche, 4 in cealalta, un cercel in buza, unul in nas si restul folositi-va imaginatia. Poarta niste blugi cu 3 marimi mai mici care nu au putu fi ridicati pana peste fund si un maieu fara maneci. La prima vedere individul asta nu are nici o legatura cu realitatea si din punctul de vedere al multor persoane nici nu ar trebuii eliberat din cusca, dar surpriza lui i-au dat voie la casierie sa incaseze bani. De ce? Pentru ca baietasul ala isi face treaba de 2 ori mai bine decat orice alt vanzator pe care l-am vazut la noi si in plus si cu zambetul pe buze.

Concluzia: spaniolii astia sunt mai destepti decat noi, decat sa aplice restrictii peste restrcitii vis a vis de aspect si de tinuta au preferat sa lase omul sa se simta bine in pielea lui, lucru care a dat randament. Cu totii cand ne simtim mai bine in pielea noastra avem un randament mai bun putand fi deci mai productivi.

Ati inteles ideea sper, sunt cam obosit sa o dezvolt la ora asta.

Dupa magazine urmeaza pesiajul. Cu greu veti gasi un oras mai frumos si mai plin de obiective turistice atat de interesante: Catedrala Sagrada Familia, Muzeul Gaudi si numeroasele cladiri facute de acesta, stadionul FC Barcelona, Aquarium, Telegondola, Placa Catalunya si multe multe alte lucruri pe care le puteti gasi cu un search pe Google.

Traficul este atat de lejer incat au peste 100 de autobuze turistice care fac trasee la obiectivele turistice (imaginati-va acest lucru in Bucuresti...). La 5 minute de centru ai impresia ca e duminica deoarce masinile abia daca pot fi vazute (toata lumea merge cu metroul).

Plaja este decenta, doar ca apa este mai sarata decat cea de la noi si dupa fiecare baie trebuie sa faci un dus pe plaja. Un sfat totusi: nu va duceti in cautare de femei topless la plaja... bleah, doar babe, era sa raman si orb din cauza asta, admiram marea cand s-a intors o baba care statea cu spatele si era sa imi intre in ochi o tzatza scapata de sub control.

Foarte ciudat este ca ei sunt mai la sud decat noi si cu toate astea caldura nu se simte ca in Bucuresti sau in alta parte, poate o fi din cauza brizei.

Postarea asta o am nefinalizata de asta vara de cand am fost in Barca, si ar mai fi urmat sa scriu despre distractii, despre muzee, despre alei pietonale, despre restaurante pe malul marii, despre chelneri care te servesc cum stiu ei mai bine, despre bere cu lamaie (a se citi exact ce am scris si nu altceva), despre cazinouri, despre masaje pe plaja, despre foarte foarte multe lucruri dar avand in vedere ca voi ajunge iarasi pe 20 ianuarie in barcelona nu imi voi bate acum capul prea mult si voi reveni cu detalii.

AM FOST IN CLUB

2009-06-22T02:50:00.000-07:00

Scriu abia astazi, chiar daca am fost vineri seara in club, pentru ca am avut nevoie de o perioada de refacere.

Eu ma declar un pic bosorog, cel putin in comportament, si de ce spun asta? Pentru ca vineri seara la ora 22,00 eram regulamentar cu laptopul in brate, imbracat in pijama, cu baita de seara facuta, asteptand sa ma ia somnul. Cand suna telefonul...... cine sa fie la ora aia, o fi vreo urgenta si dau repede sa ma uit. Era un prieten cu ceva timp liber, adica era scapat de acasa, in delegatie sau in interes de serviciu, am impresia. El pe la o varsta de 30 si nu stiu cat avea chef de iesit in club. Eu personal nu prea aveam chef sa mai ma imbrac, dar a cerut sa vorbeasca cu nevasta-mea, care se pare a fost mai usor de convins. Asa ca am stabilit o ora decenta de intalnire, 23,00, si m-am imbracat. In secunda in care am iesit pe usa, si stabilisem cu nevasta-mea...... Draga nu intarziem de ora 01,00 ca maine vrem sa mergem si la Bucuresti si nu are rost sa ne obosim.

Zis si facut, ne-am intalnit in primul club, putina lume, asa ca nu am stat prea mult acolo, doar pret de 2 pahare de tarie, el vodca, eu cognac sau mai stiu eu ce era... Fiind putina lume ne-am hotarat sa schimbam locatia. Am dat un telefon doua ca sa ma documentez "pe unde merge lumea" si am aflat care e cel mai tare club din oraselul nostru..... tineti-va bine e...."MAMBOO". Numai cand auzi numele si iti dai seama ce taran trebuie sa fi facut un asemenea club care copiaza doar la denumire "BAMBOO".

La intrare ne-a intampinat o duduie care nu va mint, avea 1,90 m si s-a uitat cu niste ochi de vitica la mine si m-a intrebat "Va pot ajuta cu ceva, o masa?". M-am dat un pic interesant si ne-am cautat un loc la bar si am comandat, tot o prostie de tarie (va spun mai tarziu de ce). Eu nu mai fusesem in club de mai bine de un an de zile, asa ca m-am uitat la a mea sotie si am intrebat-o din ochi daca am voie sa ma desfasor. Primind acceptul ei am inceput sa dansez. Nu as putea sa va spun cat de bine dansam, dar ma simteam mai ceva ca baietii aia de la Simplu, ce sa mai eram bun, picioarele se miscau singure, dadeam ceva ceva si din maini, timp in care mai ma hidratam cu cate o bautura. Cu tot talentul meu, nu eu eram personajul cheie al Clubului, am fost surclasat si in mod evident depasit de altii, si anume:

1. SMECHERUL de stalp:

Asta e un baietas usor frustrat care duce lipsa de prieteni, a venit printre primii in club ca sa nu rateze actiunea sau sa isi piarda locul lui preferat (intr-un colt lipit de stalp). Imbracamintea lui era atent studiata: sapca alba, ca sa iasa in evidenta (probabil asa a vazut pe MTV), tricou polo cu gulerul ridicat, si restul.... restul mi-am pierdut rabdarea sa urmaresc, dar in mod sigur avea adidasi albi. In plus, omul mai avea la el o atitudine de invingator prin care spunea: "Nu e nevoie sa fac nimic si sunt smecher, as putea avea orice bucata din clubul asta dar nu, eu prefer sa stau nemiscat langa stalpul asta ca sa ma vada toti cat de bun sunt". Omul era un mic vulture, sorbea din berea lui si era atent la tot ce misca.

2. Bagabontelul:

Asta chiar mi s-a parut simpatic sincer sa fiu, mai timid la inceput dar si-a facut curaj dupa 2 pahare de bautura. Si tot nu era suficient, mai avea nevoie de un ajutor..... se uita in stanga, se uita in dreapta si nimic, nimeni din gasca lui de gascani nu avea de gand sa danseze; cei 5 baieti stateau pe canapea ca o familie mare si fericita. Intr-un final isi ia inima in dinti si se hotareste: gata ma bag la dans. Pune mana pe tigare si danseaza cu tigarea in mana. Tin sa va spun ca toate miscarile lui erau legate de tigare, vroia sa demonstreze ca poate face orice, chiar si sa fumeze, cine mai e ca el. Din picioare nu misca prea mult in schimb avea grija sa miste mana cu tigarea, doar doar o atrage atentia vreuneia care sa ii spuna "Vai domnu Dan, da ce tigare lunga ai!..". La un moment dat bagabontelul a terminat tigarile, dar dansul il avea in acelasi stil, mai departe nu stiu exact ce s-a intamplat, s-o fi intamplta ceva dar eu nu mai eram in masura sa vad sau sa bag de seama.

In rest, era plin de barbati singuri, singuri in discoteca adica, si banuiesc, fiecare, cu motive intemeiate de a pleca de acasa: la peste, in delegatie, ore suplimentare, la o carte cu baietii si altele. Fiecare venit sa vada care ce mai invarte fiecare. Majoritatea invarteau cheile in mana... asta ca sa nu folosesc alta exprimare mult mai vulgara.

Nu pot spune ca tin minte tot ce am facut vineri noaptea, dar e clar ca am deranjat pe cineva, parerea mea. De ce spun asa? Pentru ca am fost deocheat. Toata ziua de sambata m-am simtit mai rau decat aratam, am dat la boboci de vreo 3 ori si nu am fost bun de nimic. Am incercat in mintea mea diverse explicatii: cum ca a fost gheata rece (preferata mea), - ba ca a fost mult fum, - ca am dansat prea intens, ca a fost bautura rece, dar niciuna din aceste explicatii cu sanse reale de succes in fata sotiei. Ea spune ca am baut prea mult. Dar asa ceva nu este posibil doar ma cunosc si stiu ca nu as depasi limita..... Diseara ii voi spune ca am fost deocheat si sunt convins ca ma va intelege, asa cum m-a inteles de fiecare data.

Daca ma voi mai duce in cluburi din oraselul nostru promit ca ma voi integra si voi fi la fel de blocat ca toti ceilalti care erau acolo, voi scana pe toti, voi mai si barfi pe unul pe altul si sub nicio forma nu ma voi simti bine. Ce e aia sa dansezi in club, acolo te duci sa faci figuratie.....

gogoasa electorala

2009-05-31T04:11:00.000-07:00

E criza!

Toata lumea stie deja, politicenii stiu si ei......

Cei mai buni dintre ei, aici ma refer la cei alesi de manutele noastre au de gand sa ne scoata din criza. Si cum vor ei sa faca, pai hai sa vedem.

In primul rand, vor sa stimuleze economia si consumul. Drept urmare stimuleaza sectorul constructiilor si cel al consumului de credite ipotecare. Pana aici poate ca totul e frumos si bine, dar hai sa privim mai atent.

Incepem cu constructiile, aceasta mana cereasca pentru toti cei care au vrut sa faca un ban usor in ultimii 3 ani. Treaba era realtiv simpla: luai 3 echipe de zilieri, cumparai un teren, care nu era musai sa fie racordat la utilitati si te apucai de treaba. Aveai o schita de casa facuta dupa mintea ta pe care un arhitect ti-o elabora indeaproape. Faceai o casa "pe branci in vapor" de preferat din martie pana in septembrie sa fii gata cu constructia si, pana in noiembrie, gaseai in mod sigur niste enoriasi care sa isi doreasca un craciun in casa noua. Nu am de gand sa intru acum in detalii ca sa explic cum faceau constructorii sa castige bani de pe urma acestei afaceri, dar un lucru este cert. De 3 ani de zile sectorul constructiilor a crescut precum o gogoasa cu steroizi, este clar ca ceva nu e in regula si ca aceasta crestere a fost artificiala, pe fondul creditelor acordate pe banda rulanta, fara verificari prea multe, deoarece interesul general era sa mearga treaba. Functionarul de la banca avea de luat un comision, omu cu creditul trebuia sa se mute in casa noua.

Ce se va intampla daca se stimuleaza constructiile?

Dupa parerea mea nimic bun, cateva zeci de mii de oameni (cel putin teoretic) se vor indatora mai mult decat pana acum, in cazul in care este posibil asa ceva, si se vor muta in casa noua pentru a baga bani in buzunarul producatorilor "autohtoni" de materiale de constructii, si probabil acestia vor stimula si ei persoane direct interesate de "bunastarea" noastra, a celor multi.

Ce cred eu?

Eu cred ca ar trebuii ajutati cei care produc, cei care se imputineaza pe zi ce trece, cei carora statul le introduce impozite forfetare si nu le mai da voie sa isi deduca cheltuieli.

Daca as fi pentru o zi presedinte...... as ajuta producatorii adevarati, garantandu-le un credit de investitii la o dobanda preferentiala.

Majoritatea a celor care incearca sa produca in tara asta, si incearca sa isi puna o valoare adaugata intr-un produs sunt in dificultati si risca sa isi intrerupa activitatile in scurt timp, si fara injectii de capital nu vor putea face fata. In primul rand au nevoie de bani pentru a face fata platilor curente. In al doilea rand, au nevoie de investitii noi pentru a fi competitivi in piata.

Cum ar fi daca guvernul ar ganta in loc de 60.000 euro pentru prima casa, 60.000 euro pentru producatori. Acestia ar mari poate numarul de locuri de munca, ar face si investitii urmand a plati in scurt timp mai multe obligatii la stat. La ora actuala producatorilor le este foarte greu sa obtina vreun credit de la banci. In cazul in care sunt totusi atractivi pentru o banca vor afla ca banca binevoieste a le acorda credit pentru o dobanda intre 20 - 25% in lei (asa e mai bine chipurile in moneda in care incasezi). Chiar daca ai o firma, cu mai mult de 10 ani de activitate, tot nu ai nici o valoare in fata bancii, esti doar un inavutit, care a facut smecherii, ca atare, trebuie sa prezinti garantii.

Dupa ce ai facut spe' drumuri la banca cu acte, te apuci de garantie, act de proprietate, autorizatii, intabulare etc. Zici ca mai ai un hop si scapi si de evaluare, pe care ti-o fac la pretul pietei (nimeni nu il stie la ora actuala). Inarmat cu toate actele mai faci un drum la banca. Inca nu stii cu ce dobanda vei lua creditul si cati bani iti dau, dar ai de semnat ipoteca la banca in favoarea bancii. Toata aceasta alergatura intre firma banca dureaza un minim de 2 saptamani, timp in care tu ai depus toate eforturile iar afacerea a fost neglijata. Nu ar fi fost frumos sa primesti si tu odata in viata un ajutor de la stat? E bine ar fi frumos dar nu se poate, deoarece trebuiesc stimulati smecherii care au facut blocuri pe regula de 3 simpla si acum nu mai au bani sa cotizeze la partid, calculele pentru ei sunt simple, si anume: "Ori ei, ori noi".

In rest, statul ne va ura succes si multa rabdare in desfasurarea activitailor noastre.

Pe vremuri spuneai, noi sa fim sanatosi, dar poate avem surprize si dam in boala vacii nebune.

NUNTA!

2009-05-22T13:07:00.000-07:00

Ce eveniment fericit, ce bucurie.....

Aiurea, un moment delicat care trebuie imbracat intr-o forma placuta.

Am avut onoarea duminica sa particip la o nunta - botez sau mai bine spus botez - nunta.

Am ajuns pe la 19 30 la local, am ciocnit cu mirele paharul de sampanie si am pornit in cautarea unui loc, si asa a aparut prima dilema: Unde sa ma asez? Bai, fratie, era goala sala, nu aveam de cine sa ma lipesc si alegerea era foarte dificila intrucat ma puteam aseza oriunde. Nu o sa ghicesti niciodata unde m-am asezat: ca soarecele in colt, am pus-o pe nevasta mea sa ma mascheze si m-am asezat. Era prea devreme pentru aperitiv. Daca nu e mancare, atunci sa fie bautura; si bautura a fost. La primul pahar de jack m-am luptat singur, recunosc! Tocmai cand credeam ca seara va fi un dezastru mi-a venit salvarea, pretenul meu ochelarist scund si grasut, tipul de persoana care te surprinde dupa ce o cunosti prin felul lui de a fi si intelgineta lui. Asadar, nu mai eram singur, aveam un camarad care ma sprijinea si lupta alaturi de mine, concluzia 2 pahare de jack.

A venit si apritivul, muzicantii au inceput sa cante mesenii veneau in valuri valuri, eu eram atent la toti sa ii salut sau sa ii analizez. Mai o barfa mai un schimb de opinii si parca am inceput sa inteleg rostul nuntii.

La un momentdat, nu as putea spune cand, am trecut pe jidvei, vin ars - delicios.

Deja ma lungesc si ratez esentialul.

Esentialul - femeile...

Cel mai dificil moment pentru o femeie e sa mearga la o nunta.

Pentru barbati e simplu, vorba unui prieten, daca te uiti in toate pozele de nunta, la care am fost, zici ca am participat doar la o nunta. Am acelasi costum si uneori mai schimb cravata si eventual sosetele. Cum ma anunta nevasta mea de o nunta spun: " Stai asa sa trag salopeta pe mine". Dureaza 5 min sa ma imbrac si in 10 min am scos si masina din curte.

Revenind la femeia care merge la o nunta, femeia trateaza fiecare nunta dupa importanta pe care i-o da dupa sezonul in care este ea. In mod evident nu are ce imbraca pentru ca rochia cea mai noua a mai purtat-o si acum 2 luni la o cununie civila sau la un restaurant sau la o petrecere si a vazut-o careva. Nu poate merge ca ultima femeie cu rochie purtata. Alegerea rochiei este foarte grea si trebuie respectate cateva reguli stricte:

1. Rochia nu se alege din primul magazin;

2. Rochia trebuie sa fie de firma (de parca ar umba cu etichetele la vedere);

3. Rochia nu se cumpara de la reduceri;

4. Nimeni nu trebuie sa mai aiba rochie ca a ei.

Daca nu isi gaseste rochie, mai bine nu te mai duci la nunta, si foarte important, daca te intreaba cum ti se pare pretul rochiei raspunsul este "pentru tine mama, e posibil orice", alt raspuns iti va da de furca, cel putin o juma de ora sa o convingi ca de fapt tu nu esti zgarcit si vrei sa isi cumpere cea mai frumoasa rochie.

A terminat cu rochia, dar nu e gata, lipseste ceva. Ce anume?

GEANTA

Voi, barbatii, nici nu aveti idee ce inseamna geanta pentru o femeie, este cel mai important accesoriu. In functie de geanta este categorisita de catre celelalte femei. De multe ori o geanta este cat un portofel, costa mai mult decat o rochie. Vestea buna, vis a vis de genti, este ca femeile stiu ce fel de genti vor, si anume, SCUMPE. Daca scrie scumpa pe ea e perfect, nu conteaza culoarea sau utilitatea ei. Sa vada fufele ca e scumpa!.. Atata timp cat are bani la dispozitie isi va gasi o geanta in maxim 30 de minute deoarece stie exact de unde sa o ia si cat costa.

Era sa uit de pantofii.

Noi, barbatii, suntem deseori invidiati pentru rapiditatea cu care ne gasim pantofi.

Ca si la rochii nu iti poti cumpara pantofi din primul magazin doar ca ti-ar veni bine, trebuie sa mai cauti, sa simti ca ai muncit pentru ei, astfel bucuria va fi mai mare.

Nu intru in detalii acum sa va spun cate modele de pantofi sunt cate culori cate tipuri, dar voi reveni asupra subiectului. Ce va pot spune este: greu taica greu, dar o sa fie si mai greu. Dar in cele din urma reuseste sa isi ia pantofi.

In mod evident isi va aranja parul in ziua nuntii pentru a fi cat mai frumoasa.

Totusi, femeile nu realizeaza ceva: barbatii sunt niste porci si cum sunt mai mult de 3 insi la un loc nu stiu decat un lucru si anume sa bea. Drept urmare ele raman pe planul doi si prioritate va avea paharul din fata lor. Din momentul ala ele pot fi imbracate si in trening ca nu mai vede nimeni important, in speta barbatii.

Deja e tarziu si ma ia somnul si nimic din ce am blogarit nu are sens, dar sa sterg atata gargara ar fi pacat. O las asa si poate o mai corectez sau nu sau da. Atatea dileme...

Sa am si eu blogul meu

2009-05-22T06:09:00.000-07:00

De unde sa incep?...

De la inceput evident, stai asa ca la inceput nu stiam ce e aia scris.

In fine, o sa incep acum.

Sunt un calculatorist intarziat (adica nu stiu decat sa navighez pe net si poate un joc online acolo) si prin urmare usor frustrat de nestiinta mea. In mod evident nu ma pot compara cu alti calculatoristi avansati. Nu dau nume, dar bat apropo la al meu "brother in law", suna mai elevat decat cumnata miu, care, bineinteles, e calculatorist meserias si pe care cand il vad cum se uita la o pagina de veveveu nu poate sa nu ma apuce o invidie usoara. Asadar, ca orice om original ce sunt incerc sa il copiez si poate poate il voi egala in ale blogului.

Zilele trecute am dat click pe un link de la avatarul lui si ce sa vezi, meserie are blog, in mod evident mai mult de 10 fraze nu am avut rabdare sa citesc, dar promit ca voi citi. Cand vazu ochiu meu de calculatorist incepator asa frumusete de blog mi-am spus ca trebuie sa imi fac si io asa ceva. In plus e moca, daca e moca vreau si eu de ce sa beneficieze doar ala?

Ca sa imi demonstrez cat de hotarat sunt sa am un blog, nici macar nu am avut rabdare sa imi creez un avatar, pur si simplu m-am infipt ca unu uliu al blogului (intre noi fie vorba sunt mai mult vulture la ce nas am) in tastaura.

Incepusem cu niste ganduri mult mai profunde legate de trairile mele, de existenta mea, dar, in scurt timp, a trebuit sa caut o aspirina si am spus las ca voi creea alta data.

Prima si prima data trebie sa fac certificatul de nastere al blogului.

Prin puterea ce mi-am investit-o, astazi 22.05.2009, ora 16 45, la fix 26,8 grade Celsius, declar activ blogul lui moromete.

Asa ca stau pe aproape ca ma voi minuna de ceea ce sunt in stare.